Who the man?
Ceea ce s-a intamplat in acest episod s-ar putea numi bildungsroman, sau, pentru cei care se incadreaza in cei 55% din elevi care nu au luat BAC-ul anul acesta, roman de formare. Adica Mike mai invata ceva pe calea cea grea, Harvey si Daniel joaca ping pong cu Mike, iar Louis, Louis este intr-adevar Gheorghita Lipan din Baltagul, adica cel ce creste cel mai mult. Cel putin in ochii publicului.
Dar sa lasam referintele catre examenul-trauma al majoritatii elevilor, si sa discutam concret. Tot cazul cu asistentele a fost construit in mod expres pentru a evidentia doua planuri: in primul razboiul rece dintre Harvey si Daniel capata substanta si putem plasa personajele de o parte si de a alta a unei linii imaginare. Surprinzator insa, Harvey pare cel aflat on the dark side, caci el merge pe ideea stick it to the nurses, pe cand Daniel pare sa vrea sa le dea asistentelor exact ceea ce vor, pentru a imbunatati sistemul. Pe acest subiect este greu sa apreciezi concret daca ceea ce pare bine chiar va duce la lucruri bune. Trebuie intotdeauna sa privesti per ansamblu. Un anumit fapt poate parea deplorabil intr-un anumit context insa in the big picture, sa fie exact ceea ce este nevoie pentru a evite lucruri mai grave.Tocmai asta incearca sa jongleze episodul: a face ceea ce aparent e parsiv, pentru o imbunatatire generala, luptand in acelasi timp contra a ceva ce majoritatea lumii pare sa perceapa ca fiind un lucru benefic. Concret e greu de spus daca asistenta-sefa ar fi acceptat oferta cu reducerea orelor mult prea lungi ale asistentelor, sau ar fi cerut si mai mult, vazand ca se poate. Tind sa cred prima varianta, ceea ce il face pe Harveu exact persoana pe care Daniel ar fi trebuit sa o portretizeze. Motivul principal pentru care tind catre prima varianta, este ca mi se pare o exagerare modul cum au portretizat asistentele in acest episod, aproape asemanandu-le cu teroristii carora daca le cedezi si le dai ceva, vor cere intotdeauna mai mult. The United States does not negotiate with terrorists.
In cel de-al doilea plan e Mike, mingea de ping pong, care trebuie sa invete ca in meseria asta pentru a-ti face treaba eficient e nevoie uneori sa tratezi dur chiar si cu persoane carora le intelegi situatia si posibil, chiar ai vrea sa le ajuti. E partea cum s-ar zice “murdara” a profesiei, iar de cele mai multe ori nu inveti sa o aplici decat fortat. Astfel Mike creste, evolueaza, chiar daca fara voia lui si avand la sfarsit un gust amar leftover. Mai interesant insa mi s-a parut bunica lui, foarte bine conturat si construit personajul. Iar relatia dintre, chimia cum s-ar zice (fara tenta sexuala perversilor ) functioneaza foarte bine. Sarcasmul e foarte amuzant, insa in final e doar aparenta pentru o relatie foarte stransa. Tocmai de aceea tind sa cred ca ceva ceva i se va intampla bunicii lui sezonul acesta.
Michelle Ross and Harriette Specter
Imi place sa vad o crestere si dinspre personajele secundare. O dezvoltare, care asa cum am precizat la momentul respectiv, lipsea complet din primul sezon. Astfel le vedem mai intai pe Rachel si Donna incercand sa aiba propriul lor plot, separat de Mike si Harvey. Intr-adevar asta nu dureaza foarte mult, si Rachel tot la Mike ajunge, insa la final vedem un pas important inaite pentru ea. Cel mai important insa, a fost Louis episodul acesta. Poate ca e un vierme, insa ceea ce face, o face bine si foarte bine. Si anume el se ocupa de asociati, de cei de jos, ii pune la treaba, le da de munca si desi pare un tiran, este modul lui de a incerca sa ii faca sa devina avocati mai buni. Odata cu vizita lui Louis femini de la Harvard, realizeaza si el modul cum e perceput printre asociati, si desi personal asta nu il intereseaza deloc, profesional le demonstreaza ca el a ajuns unde a ajuns prin munca, multa si grea insa rapida si eficienta. Louis a crescut cel mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu