duminică, 31 august 2014

Suits -1×01 “Pilot” & 1×02 “Errors and Omissions”

In drept exista o vorba: orice regula are exceptii, inclusiv aceasta. Avem astfel un serial cu si despre avocati care pare promitator. Pare sa se incadreze in tipologia serialelor de la USA si in acelasi timp pare sa isi dezvolte o  personalitate proprie, avand potential de a deveni urmatorul Boston Legal. Vom vedea insa in timp daca acest serial se incadreaza in regula serialelor bune de vara de la USA, sau daca este o exceptie.
 Momentan pot sa zic ca imi place. Si asta pentru doua motive: in primul rand scenariul. Pe langa dialogurile bune, in care sunt inserate pe ici pe colea referinte catre cultura cinematografica americana (precum faza cu Clemenza din The Godfather, in pilot) imi place si cum este construit plotul de-a intregul si atmosfera generala.  Nu este prezentata o realitate romantata a vietii de avocat in care el da doua semnaturi si tine si discurs si gata cazul, ci este infatisata o buna parte din procesul de solutionare a unui caz. De la research, la completarea unei citatii si formularea unei cereri de patent, observam cum Mike porneste de jos. De acord, tot se pastreaza o viziune optimisto-naiva in care protagonistii in ciuda tuturor obstacolelor, reusesc sa obtina ceea ce vor si asta in 45 de minute sau mai putin, insa cred ca serialul reuseste sa jongleze destul de bine atat cu ancorarea in veridicitate, deoarece un avocat la inceput, oricat de bun este, si indiferent de memoria fotografica, tot trebuie sa o ia de jos, cu sarcini relativ banale, cat si cu elementul de entertainment, care se numeste Harvey Specter.
Si asa ajungem si la cel de-al doilea motiv: Harvey. Nu pot sa zic ca actorul este extraordinar, dar personajul mi se pare interesant. Intr-adevar este prezentat ca un con-man, ladies-man, hot shot lawyer, dar o parte din el imi aminteste de Alan Shore din Boston Legal. Multi dintre voi probabil il veti prefera pe Mike, insa momentan eu cred Harvey reuseste sa imbine foarte bine atat acel killer-instinct si aceea sclipire de genialitate cat si latura lui de team-player in sensul ca are grija totusi si de cei care lucreaza cu el, in acest caz Mike, sau in plan general clientii, chiar si cei care nu ii aduc nici un ban (cazul pro-bono).
In rest, laudele se cam opresc aici, caci in afara de cei doi principali, restul cast-ului chiar nu mi se pare ca iese in evidenta cu ceva. Foarte multe clisee si tipologii rasfolosite: sefa  necrutatoare dar cu o slabiciune pentru protagonist, rivalul parsiv invidios pe succesul protagonistului, secretara loiala care ii citeste gandurile protagonistului si legla-aid-ul, singurul prieten (sau in acest caz singura prietena) de la birou al celui la inceput. Toti insa conturati vag, fara sa aiba intr-adevar acel ceva cu care sa iasa in evidenta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu