După cum spuneam, episodul a fost conceput de-a lungul a două fire narative. Primul este centrat pe Red, care acum a pornit într-o misiune pe cont propriu al cărei scop este de a-l găsi pe cel care l-a trădat și l-a aruncat în mâinile lui Anslo Garrick. Cel de-al doilea, o urmărește pe Lizz care se confruntă cu rezolvarea cazului unui criminal poreclit ”Bunul Samaritean” din cauză că acesta avea un mod destul de ”înduioșător” de a opera. El își tortura victimele, lăsându-le pe punctul de a-și pierde viața, moment în care în loc să le curme suferința, el alertează poliția și salvarea, dându-le astfel o șansă de a scăpa cu viață din mâinile lui. Iar acesta este punctul în care intervine conflictul moral. În cele din urmă aflăm că ”Bunul Samaritean” este un asistent medical care lucrează pentru spitale cu deficit de personal. Iar de-a lungul carierei sale, el a întâlnit extrem de multe victime a diverselor forme de abuz, care refuzau să-și numească agresorul, în timp ce sufereau de stări foarte grave de șoc și fiind în permanență bântuite de frică. Asistenul, pe nume Karl Hoffman, știe mai multe decât și-ar dori despre violența în familie. El a fost timp de foarte mulți ani principala victimă a propriei sale mame, Louise, care este acum catatonică într-o fază terminală.
Din cauza faptului că el însuși nu a reușit să-și învingă trauma propriului abuz și pentru că vede lumea prin prisma unei lipse crase de morală din partea indivizilor, Karl a decis că ar trebui să-i învețe pe agresorii pacienților săi o lecție de viață. Astfel, aflând pe diverse căi cine este responsabil pentru actele de violență asupra pacienților, el îi urmărește pe agresori și îi răpește, ascunzându-i în propria sa casă. De îndată ce le induce un sentiment de neputință, Karl începe să-i tortureze, forțându-și mama să-i privească suferind. După ce-i aduce la un pas de moarte, el îi scoate din casă și-i lasă în locuri aleatorii, de unde el alertează poliția și salvarea. În orice caz, de îndată ce FBI-ul a reușit să-i stabilească tiparul de acțiune, nu a mai durat foarte mult până acesta a fost prins în flagrant, torturând soțul unei paciente care și-a bătut partenera până a lăsat-o cu o sângerare internâ, o încheietură ruptă și retina detașată.
Lizz este cea responsabilă cu interogatoriul, iar contrastul dintre personalitatea sa și cea a lui Hoffman este suficient de puternic încât să dea privitorului de gândit. Criminalul îi spune tinerei agente că pentru cineva care nu a trecut niciodată printr-o traumă fizică atât de marcantă, scopul în numele căruia luptă el este imposibil de înțeles. Cu alte cuvinte, a acuzat-o pe Lizz de moralitate ușoară. Dar și ea știe că lumea nu poate fi mereu portetizată doar în alb și negru. Câteodată, nuanțele contează. Iar acest lucru s-a văzut extrem de bine cu ocazia vizitării celei mai recente victime a lui Hoffman în spital. Acolo, Lizz îi spune soțului violent că dacă se va auzi că și-a mai agresat partenera încă o dată, ea însăși se va întoarce pentru a încheia ce Hoffman a început.
Cât despre Red, ei bine, el deja a lăsat un râu de morți în urma sa. Deci în cazul în acre vă întrebați #whereisred?, acum știți că el se află la vânătoare de escroci. Red a ucis cu nonșalanță și lejeritate atât oameni simpli cât și patroni influenți, totul pentru a afla exact cine este cârtița din FBI și cine l-a trădat în mâinile lui Garrick. Ceva foarte asemănător urma să i se întâmple lui Aram, care de fapt i-a făcut mai mult bine decât întreaga divizie FBI la un loc! Deși el este principalul suspect în poziția cârtiței, Red își dă seama imediat că el e manevrat de cineva mult mai influent. Ajunge astfel pe urmele unui fost amic bancher pe care îl împușcă în picior sub ochii soției lui pentru a afla numele trădătorului real.
Să lămurim ceva: pot înșelege că într-o logică simplistă, prima tendință a publicului ar trebui să fie aceea de a aclama faptele lui Red, care în esență nu pare să vrea altceva decât șă-și facă singur dreptate. Dar adevărul este că oamenii pe care i-a ucis nu aveau nici o valoare pentru cauza sa și însăși metoda uciderii este mult exagerată. Ar fi putut face cu totul alte lucruri în locul curmării vieții oamenilor întâlniți: putea să-i dea pe mână FBI-ului de exemplu, care la rândul său are interesul de a afla cine e cârtița din sânul organizației.
Dar întorcându-ne la scena cinei, Red află în sfârșit că trădătorul său a fost însuși Grey, al cărui nume adevărat este Newton Phillips. Se pare că cineva i-a amenințat familia, așa că bărbatul n-a avut altă alternativă decât să-l vândă și să-și aștepte sfârșitul. Așa că într-o scenă deloc lipsită de dramatism, Red îl sufocă, promițându-i înainte să moară că va avea grijă de familia sa. Episodul se încheie astfel cu o grămadă de detalii neelucidate. Aș aminti pentru moment doar una din ele și anume posibilitatea ca trădătorul din cadrul FBI să fie liber în continuare. De îndată ce faptele lui Grey au fost deconspirate, nimeni nu s-a mai gândit și la probleme interne ale organizației. Cred că există mari șanse ca această ”cârtiță” care le dă tuturor bătăi de cap să fie chiar un protejat de-al lui Fowler.
Nu în ultimul rând, cu siguranță următoarea discuție dintre Red și Lizz cu privire la următorul nume de pe listă va fi interesantă. Acum că avem o înțelegere mai profundă despre ce îseamnă ”moralitatea” în The Blacklist, lucrurile nu pot să ia decât o întorsătură extrem de bună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu