Episodul actual vine în continuarea celui precedent, cu discuţia tăioasă dintre Alicia şi Jackie despre casă şi se încheie cu cel mai neaşteptat şi inimaginabil deznodământ din tot pascursul serialului, nu numai al sezonului.
Cazul săptămânii se referă la trei tinere găsite vinovate în urmă cu 5 ani că şi-au omărât o colegă din tabără. Noi dovezi ADN repun în discuţie vinovăţia lor şi regăsim un sobor de avocaţi încercând să le scoată din închisoare. Printre aceştia numără şi Diane şi Alicia şi o fufă fostă drogată, care-l cunoaşte pe Will şi îl cam vânează mai dihai ca celelalte vechi cunoştinţe sau iubite ale sale ce s-au perindat prin diverse episoade efemere. Diferenţa e că a fost şi ea suspendată, ca şi Will, deşi pe motiv de addiction, şi chiar a format un club al avocaţilorsuspendaţi, de unde se vede cât de aeriană (high) este. E ciudată introducerea încă a unui nou personaj taman acum, la spartul târgului, dar văd că scenariştii rămân consecvenţi aceleiaşi tactici de înnoire – greşită în opinia mea – prin importuri absolut inutile la o echipă de elită, cum este cea din TGW. Într-o comparaţie din lumea automobilelor, alături de Lada Kresteva, ea apare ca un Trabant, ambii negăsindu-şi locul printre Mercedesul Alicia, Mustangul Peter, Porsche-ul Kalinda, Audi-ul Eli, sau chiar Rols Royce-ul Jackie.
Ca de obicei, rezolvarea cazului se datorează aceleiaşi Kalinde, care este rugată de Alicia să sape şi în finanţele lui Jackie, care de fapt depusese avansul la casă din banii nepoţilor. Apropierea dintre Alicia şi Kalinda devine (în sfârşit !) palpabilă. Era şi timpul.
În viaţa personală a Aliciei răsar înţelegeri noi şi surprinzătoare. Mai întâi realizează că mişcarea lui Jackie de a cumpăra casa ascunde o veche uneltire de-a soacrei de a o alunga şi înlocui pe noră în viaţa lui Peter şi a copiilor. Asta are ca suport antipatia legendară dintre soacrele şi nurorile de pretutindeni. Cea de-a doua este că însăşi intenţia sa de a cumpăra singură casa îl înlătură din start pe Peter din ecuaţie, în exact acelaşi mod în care a intenţionat Jackie s-o facă. Alicia nu şi-a dat seama că încăpăţânarea ei de a face totul singură, s-a adăugat la obişnuinţa absenţei lui Peter de lângă ei şi îl exclude automat din ecuaţie. Ar fi putut măcar să-i ceară un împrumut dacă nu chiar să contribuie şi el la cumpărare, de dragul copiilor. Când el îi atrage atenţia asupra acestui aspect, surpriza descoperirii simetriei cu Jackie o face să se blocheze şi să-l privească pe Peter cu alţi ochi, diferiţi de cei care doar îl judecau pentru că a înşelat-o.
Apare din această nouă perspectivă un început de mustrare de conştiinţă care o apropie de soţ. La aceasta se adaugă revolta Minciunii, o energie la fel de de mare ca minciuna însăşi, şi care o face să-l susţină politic pe soţul ei. Deşi Peter cocheta cu această idee, nu era foarte hotărât şi sunt sigur că nu ar fi făcut-o fără aportul Aliciei. De fapt, nici măcar Eli nu spera în această decizie, şi nici nu a putut scorni vreo uneltire manipulatoare care să încline balanţa spre acest deznodământ. Recunosc că mi-ar fi plăcut ca el să fie în umbra evenimentelor cu Mike, dar surpriza sa era sinceră şi a devenit clar că nu avea nici un amestec.
Săracul Eli, încă îndrăgostit de fosta nevastă care l-a înşelat cu un Bin Laden (probabil culmea afrontului pentru un evreu), e nevoit să aleagă între viaţa personală şi carieră, între reapropierea de familie şi susţinerea lui Peter. Nu i-a fost uşor, dar datoria a fost mai tare. Am remarcat scenele din dormitor, în care vedem un Eli mai zâmbăreţ, dar şi mai slab, dezordonat, cu parul în ochi, un Eli fără acea strălucire pe care i-o dă un costum şi o cravată. Cred că mesajul e destul de clar. Dacă ar fi ales fericirea personală, nu ar mai fi rămas acel Eli abil, inteligent, rece, calculat pe care îl ştim din primele sezoane. Deşi acest sezon ne-a arătat un altfel de Eli, nu putem pune decăderea sa recentă numai pe seama reapropierii de exă, dar această înmuiere sentimentală nu e compatibilă cu munca sa.
Matthew Perry, încă şi mai antipatic decât în salonul albastru din episodul trecut, are o prestaţie anonimă în care clipeşte prea des pentru un profesionist, este bazată pe aceleaşi gesturi exagerate şi exaltate de pe vremea când era Chandler, completate acum cu un sâsâit agassssant şi un rânjet ultra-fals, care îi dă alura enervantă. Haideţi să comparăm scenele confruntărilor lui Peter cu Will şi acum cu Mike. Mare diferenţă ! În destule instantanee, prea multe chiar, ne reaminteşte de adicţiile sale de băuturi, petreceri şi droguri.
Iar minciuna sa gogonată, care pare a avea picioare foarte lungi, clădită monumental pe câteva adevăruri minore, chiar necesită o nesimţire de zile mari şi ar înfuria şi un călugăr budist. Minciună sfruntată, cu mult mai mare decât cea a adevăratei ucigaşe, care şi-a adus în puşcărie cu ea prietenele nevinovate, probabil în virtutea zicalei cu capra vecinului. Concluzia: people lie, and politicians are [above] people. Iar furia Aliciei e atât de mare, încât , ca să i-o coacă lui Mike, se hotărăşte să susţină candidatura lui Peter, uitând cât a avut de tras de pe urma expunerii publice a vieţii personale. Eu cred că a greşit din cauză că a făcut-o din furie şi dorinţă de răzbunare.
A uitat cât de mult a luptat ca să-şi ferească familia de blitzuri, de ochii iscoditori şi de prea multe ori mincinoşi ai presei. Iar minciuna de acum, în loc s-o înfurie, ar fi trebuit, din contra, s-o avertizeze. Mai ales când a văzut cât de pervers este Kresteva (ce nume de bulgăroaică balşoaie !), care a jucat un fel de lie-and-dare, provocând-o să intre în politică. Run, Peter (am mai auzit îndemnul ăsta bun în Forrest Gump). Iar susţinerea ei, nesolicitată şi venită pe neaşteptate, ba chiar încurajarea de a candida, l-a făcut pe Peter s-o pună la punct pe mama sa, care rămâne mamă oricât de scorpie ar fi în rest. A fost o alegere limpede, un ultimatum hotărât, soldat cu un infarct pe care nu-l cred simulat. Dar satisfacţia că o face pe Alicia să se aplece în faţa ei ca să-i şoptească c-o iartă, precum şi privirea victorioasă pe care i-o aruncă peste remuşcările lui Peter, arată că ar fi capabilă şi de o simulare ca să recâştige din teren. You never know what a desperate person will say – or do.
Uşor, greu, zarurile au fost aruncate. Un episod bun după multe slabe, care stabileşte o încă direcţie nouă, parc-am fi la slalom. După suspendarea lui Will, e a doua mare cotitură din acest sezon monoton. Oare ajunge ca să-i acordăm o notă globalăde trecere ?Mai mult pentru încurajare, pentru un viitor care poate fi interesant fiindcă le stă bine împreună:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu