A fost un episod ciudat, în opinia mea sub nivelul de până acum, cu multe lupte pe faţă sau pe dos pentru un mai mare os, cu multe intrigi, orgolii super-umflate, cu păcăleli şi răzbunări grosolane. Am avut parte de prea puţină fineţe, care era o caracteristică a serialului. Una e să învingi un adversar dându-i un ciomag în cap (stilul Blake) şi cu totul altceva atingându-l elegant cu vărful floretei sau cu un cuvânt potrivit (Alicia), spus când trebuie şi acolo unde trebuie (Eli). Deşi m-au bucurat oarecum reîntoarcerea lui Peter şi Eli, am rămas totuşi cu un gust amar şi cu surprinderea că tocmai acest episod, spre deosebire de multe din cele precedente, a fost apreciat cu 7 note maxime chiar imediat după apariţie.
Un nostalgic al naziştilor e acuzat că şi-a ucis tatăl pentru că acesta l-a dezmoştenit. A fost anjajat un foarte costisitor “jury whisperer” expert în interpretarea microexpresiilor faciale (!) ale juraţilor, o copie penibilă a dr. Lightman din Lie to me, pe care-l maimuţăreşte la ciudăţenii, dar nu neapărat şi în competenţă. Singura care nu s-a lăsat păcălită a fost Kalinda, care l-a marcat îndeaproape pe tot terenul. Will se laudă faţă de Cary că are în acest caz un atu, prin faptul că joacă baschet cu judecătorul, dar orgoliile supradimensionate ale acestora se ciocnesc pe cele două terenuri (de unde şi titlul) şi complică procesul.
Diane îl abordează pe Cary încercând să-l momească în noua ei firmă, dar Bond îl pune pe Will s-o împace şi s-o mai menţină pe Diane un timp pentru un contract gras, ceea ce-l pune pe Will într-o situaţie umilitoare de care cred ca avea mare nevoie (deoarece un pic de umilinta face bine uneori) după recentele ieşiri necontrolate. Mă refer la momentul când îl pocneşte pe un alt avocat, apoi explozia împotriva Dianei în episoade anterioare, iar acum la altercaţia mai puţin fair-play cu judecătorul în sala de sport şi chiar în cea de judecată, unde a fost nevoie ca Alicia să-l tragă de mânecă la propriu ca să nu sară iar la bătaie.
Kalinda descoperă că Blake şi-a pus ochelari ‘telectuali şi o anunţă pompos de la biroul lui Bond că a fost numit de acesta superiorul ei. Lupul îşi poate schimba părul şi îşi poate pune chiar şi ochelari ca să arate altfel (ca în Scufiţa Roşie), dar năravul, nu cred că se mai poate schimba în cazul său. Kalinda face un joc foarte abil şi declanşează o avalanşă ce se dovedeşte utilă până la urmă, deşi nu mi-a prea plăcut că s-a folosit de Alicia. Îi arată dovezi că Bond îi cercetează trecutul, interogând foşti vecini. Atinsă în intimitatea familiei sale, în care a fost crunt lovită de la scandal încoace, se repede cu o indignare de leoaică să-l pună la punct pe Blake şi să-l informeze şi pe Will că cineva l-a pus să-i iscodească. Avalanşa continuă să curgă la vale şi să dezvăluie la timp intriga lui Bond de rupere a firmei şi separare a foştilor asociaţi Lockhart şi Gardner. W+D se realiază la loc la propunerea lui Will, care vine de data asta cu o sinceritate şi o transparenţă totală ce readuce între ei încrederea pierdută. Trag nădejde ca WD, alias LG, să (ne) scape cât mai repede de nesuferiţii BB – Bond şi Blake… Şi toate astea numai datorită bulgăraşului iniţial al Kalindei, care chiar merită o mărire anuală de retribuţie comparabilă cu tariful săptămânal excesiv al vraciului (medecine man)
Peter aduce pe capul lui Eli o cunoştinţă care-l ajutase în prima campanie, dar Eli descoperă că Jackie îşi bagă astfel nasul în treburile lui, supărată că a fost ţinută pe dinafară. Neştiind cum să scape de ei, îi cere din nou, cu modestie, ajutorul Aliciei, care, de data asta, vazând că nu încearcă s-o manipuleze, are încredere în el si îi dă un pont. A fost de ajuns pentru Eli ca să elaboreze o nouă manevră elegantă care demonstrează că nu şi-a pierdut din inspiraţie, în ciuda eşecurilor repetate din acest sezon. În relaţia cu Jackie, nu prea s-a simţit în largul lui până acum, dar reuşeşte în sfârşit s-o potolească prin intermediul lui Peter. De fapt, ea nu dorea decât să fie iar în centrul campaniei şi atenţiei, deşi îi ruga pe toţi s-o ignore. Of, vanitate !
Oricum, scenele cu Jackie si Eli au fost cele mai dragute si au salvat episodul
Alicia jonglează şi ea un pic în discuţia cu Will, lăsându-l să creadă că vroia să-i dezvăluie propunerea Dianei, şi nu să clarifice apelul şters de Eli şi situaţia relaţiei lor: poate altădată, când lucrurile se vor domoli (maybe another time, things will slow down). Adică mai avem de aşteptat .
Vazând ostilitatea judecătorului rănit în amorul său propriu, Will o flutură pe Alicia la fel cum face toreadorul cu o flamură roşie în faţa taurului înfuriat pentru a-l discredita în faţa spectatorilor din juriu.
Expertul în microexpresii faciale o învaţă pe Kalinda că People are like dogs –oamenii sunt precum câinii (destul de asemănători cu lupii latinilor: homo homini lupus). Au mentalitate de hoardă şi sunt la fel de predictibili şi de dresabili (It’s a pack mentality. People are as predictable as tides, as trainable as pets) De aceea sunt aşa de uşor de manipulat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu