O interpretare remarcabilă a Juliannei în cele mai tari scene ale sezonului, într-un episod mediocru în ansamblu. Evenimentele curg pe panta descendentă prestabilită, iar prea multe surprize n-au de unde veni. De parcă întregului sezon i se potriveşte de minune titlul episodului trecut, “Wrongful termination, terminare eronată sau încheiere greşită”
Cazul a fost unul la fel de mediocru, blestemat, deşi a implicat apariţia fundului roşu (!) al preşedintelui Venezuelei. Măcar a furnizat motivul punerii în evidenţă a isteţimii Nataliei, pe care mi-ar place s-o revăd mai des, în ciuda lipsei de chimie dintre ea şi Eli. Mult mai multe scântei se iscau între Kalinda şi Cary, ba chiar între Will şi Tammy. O altă stângăcie mi s-a părut absenţa lui Peter în episodul în care câştigă alegerile. Tipul care-i poartă cămaşa face un gest victorios prea tineresc pentru a fi al lui Peter, care aparţine unei dubluri nereuşite. O răutate gratuită din partea scenariştilor îl pune pe tăticul detectiv, devenit între timp ogarul Wiley într-o postură crudă de cuţit al lui Blake, înfipt în spatele Aliciei. Ancheta se terminase, Childs terminat, noul SA devenise Peter, aşa că ceea ce a făcut nu poate fi decât o răutate inutilă ca să-i facă în ciudă lui Cary. Alt personaj ciopârţit pe nedrept de soţii King. Nici Cary nu mi-a plăcut, deşi cred că i se potriveşte Procuratura, a fost în mod inutil dur şi egoist şi şi-a pierdut brusc ingenuitatea dobândită în acest sezon şi deschiderea către Kalinda şi Alicia. O nouă construcţie dărâmată cu cruzime, la fel ca prietenia Kalindei. Interesant contrastul coloristic şi asortat al umbrelelor cu garderoba celor doi, Cary şi Kalinda
Episodul s-a centrat pe Alicia. Într-o scenă tablou o regăsim vizitându-şi trecutul pastelat într-o casă ca cea “de dinainte”, dintr-o altă lume, la fel de roz.
A doua scenă emoţionantă şi plină de sinceritate a fost pregătirea interviului împreună cu Eli
Apoi interviul propriu-zis, hotărâtor în rezultatul alegerilor. Absolut superbă mimica lui Eli, care îşi urmăreşte ca un tătic fetiţa aflată pe scenă pentru prima dată, cu emoţii infinit mai mari ca ale ei, privind-o cu mândrie şi admiraţie. Iar Will îşi dă seama în sfârşit cât de minunată e Alicia, realizând împreună cu Kalinda ce-au pierdut. Kalinda ştie că nu-i merită iertarea, dar îl îndeamnă pe Will să i se deschidă şi să-i fie alături în locul ei.
Apoi primirea familiei de către stafful lui Eli, Alicia rămânând doar nevasta candidatului, iar candidatul, absent nemotivat.
Şi, în fine, ironia finală, ieşirea în lacrimi în timpul uralelor pentru Peter, For He’s A Jolly Good Fellow - pentru că e un om vesel şi bun (!)
Morala: Ce a fost, a fost, dar nu tot ce-a fost, s-a şi dus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu