Cutremurul de săptămâna trecută va aduna în timp destule nemulţumiri şi destui dezamăgiţi, dar bine că măcar o face elegant, în stilul cu care ne-a obişnuit TGW. Efectele abia încep să se ivească, dar tsunami-ul n-a lovit încă.
Kalinda dărâmată scapă bâta, dar pune mâna pe mobil. Prima fiinţă la care se gândeşte e Alicia, a cărei prietenie n-ar vrea s-o piardă, dar nu-i poate spune la telefon ce are pe suflet. Aşa că-l scoală din somn pe Cary – băiat cuminte şi singurel în pat la ora aia – rugându-l să afle la cine i-a ajuns secretul. La alt buldog cu B după Bond şi Blake, Matan Brody, dacă vi-l mai reamintiţi din sezonul trecut, fosta mână dreaptă a lui Childs înainte de Cary, şi care s-a trezit plocon cu un ditamai colacul de salvare în vremuri tulburi: totul pentru supravieţuire (The point is to survive), Bagdad după Saddam . Un secret greu şi o posibilitate de a-l şantaja pe Peter în eventualitatea câştigării alegerilor. Iar pentru Peter, un mod total eronat de a începe o nouă carieră ca Procuror Şef (mesajul său electoral, vizibil pe toţi pereţii, e “Un nou început“!). Acela de a continua cu o veche minciună o carieră şi o nouă viaţă de familie, care tocmai reuşise să se armonizeze întrucâtva. Cel puţin aşa sugerează scena din finalul episodului, pe fundalul căreia se aude din eter o ironică replică-avertisment a Aliciei: “you already took two pieces, dude – ai avut deja două bucăţi”
Pe Eli îl regăsim încercând să mai repare în mod discret din stricăciunile produse studentei latino (Natalie) de care începuse să-i placă. Tachinat de fiica sa rebelă şi socialistă, aflăm că ăsta e modul propriu al său de a se curăţa pe ultima sută de metri a campaniei de mizeriile făcute în timpul ei (campain palette cleanser). Iată că, după Kalinda şi Peter, apare o nouă răutate scenaristică, în opinia mea total gratuită, ce-l vizează acum pe simpaticul Eli. Poate chiar are nevoie să simtă că salvează pe cineva ca să uite că face destul rău. Oricum, acesta o presează pe Diane şi intervine şi direct la secţia de poliţie ca s-o ajute pe urâţica Betty. Ca Superman, apare exact când trebuie şi dispare înainte de a i se mulţumi. Un mod perfect de a face bine.
Cazul de azi a fost unul destul de sinistru. După 30 de ani de reabilitare psihică, un tip compune versurile unei melodii de succes, inspirat fiind de crima şi violul săvărşit chiar de el. O astfel de aberaţie intră oarecum în trendul scenaristic şi mă fac să mă îngrozesc nu numai de creatorii, ci mai mult de consumatorii unor astfel de creaţii muzicale, ca amibele, care sug totul fără nici un discernământ ( …like amoebas. They suck everything up and don’t distinguish). “Artă” pentru artă ? Arta noului mileniu ? E un contrast imens între cântecul unic şi sublim al lebedei care moare şi cântecul unui criminal violator despre moartea victimelor lui !
Kalinda continuă să lucreze cot la cot cu Alicia, căreia-i aruncă nişte ochiade pline acum de alte semnificaţii: mustrări de conştiinţă, grija de a nu-i pierde prietenia (nu vad cum altminteri), grija de a nu o face să sufere (nici asta nu prea are cum).
Şi cum i-a servit de bodyguard în sala de judecată când Alicia a fost chemată de criminal ca să-i spună că şi ea l-a inspirat. Îmi plac discuţiile lor, atâta cât or mai fi, merg la esenţe: Ce este fericirea ? It’s like when a storm is over, is it happiness, or it just a relief ? Este ea terminarea nefericirii sau e mai mult decât atât ? Sau invers, serialul a fost pozitiv până acum şi a luat-o razna, sau mi s-a părut mai curat tocmai fiindcă nu conţinea complicaţiile de acum, iar panta pe care a luat-o e cea “normală” ? Toate forumurile vuiesc de opinii pro şi contra, de păreri legate de noua direcţie, e un teren deschis multor ipoteze, dar la “afluenţa” comentariilor de aici, s-ar putea să câştige tot blazarea şi plictisul. Noroc de fidela Adela căreia îi mulţumesc pentru vizitele regulate . Îi rămân recunoscător şi lui @haihui, care ne oferă traduceri prompte. Pe Kanin am pierdut-o pe drum şi aştept ca primăvara s-o ajungă din urmă.
Personal, înclin să cred că nu poţi stagna prea mult într-o zonă mai liniştită şi încercările vin mai mereu ca bobârnace care să te încerce dacă meriţi să mai urci o treaptă. Alicia a început cu o lovitură grozavă a scandalului public, dupăcare s-a transformat mult, iar acum o aşteaptă o alta, menită să-i încerce tăria, răbdarea, înţelepciunea. De cum va reacţiona depinde direcţia în care se va îndrepta, tot înainte sau înapoi, înapoi la viaţa de lux şi în vila din cartierul elitist, sau “om trăi şi-om vedea”.
De fapt episodul a urmărit mai mult evoluţia personajelor pe fundalul cazului, aşa că în timpul procesului, Will a cam fost lăsat singurel, atât de Diane, cât şi de Kalinda, care lipseau ambele pentru motive personale, fie ale lui Eli, fie proprii. Dar s-a descurcat excelent, rezistând atacurilor seducătoarei adversare. A fost interesantă şi apropierea lui Eli de a sa fiică. Mi-a mai plăcut discuţia eficientă dintre Kalinda şi Peter şi, în sfârşit, colaborarea directă dintre Alicia şi Cary. Şi cea dintre Eli şi Diane, căreia îi sugerează că o poate ajuta dacă se decide să devină judecătoare. Personajele se regrupează în duete interesante, dar cât de ok e noua stare de lucruri ? Ne răspunde Cary cu un semn puţin ambiguu, la fel ca întreaga situaţie, degetul mare încă e ridicat, dar poate coborî ca o ghilotină printr-un simplu twist:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu