The Good Wife – 2×21 “In Sickness”

Optimistul din mine credea că mai rău nu se poate, dar pesimismul realizatorilor m-a contrazis din nou, se poate şi mai rău în acest nou episod interpretat realmente extraordinar de Julianna. Ce se întâmplă Aliciei se datorează unor maeştri păpuşari care ne fac uneori să uităm că e vorba doar de un spectacol, după cum zice şi marele Will Shakespeare “all the world’s a stage”. Iar al nostru Poet ne trimite peste timp o strofă emblematică pentru acest episod şi chiar pentru întregul show:

Privitor ca la teatru

Tu în lume să te-nchipui:

Joace unul şi pe patru,

Totuşi tu ghici-vei chipu-i,

Şi de plânge, de se ceartă,

Tu în colţ petreci în tine

Şi-nţelegi din a lor artă

Ce e rău şi ce e bine.

După dezvăluirea făcută de Wiley, pe acordurile lui “For he’s a jolly good fellow”, intonat în cinstea (!) lui Peter, Alicia pleacă singură, stăpânindu-şi cu greu lacrimile (Tu în colţ petreci în tine). Ajunsă acasă, îi împachetează ca o bună nevastă lucrurile soţului şi i le mută într-un apartament aproape de noua lui slujbă, ca să nu piardă mult timp cu drumurile. Toate astea în timp ce toţi ceilalţi Florricks petreceau cu şampanie şi confetti, Lumea-i veselă si tristă. Jackie zămbăreaţă şi fericită în lumina spoturilor, dă interviuri la televizor (Treaca-n lume cine-o trece), iar Alicia taie sonorul şi, odată cu el, orice implicare exterioară, devenind surdă la minciuni, falsităţi şi măşti de scenă, pe care le obligă să devine “mute”,amutindu-le cu un buton:

Din culisele în care s-a retras, îl cheamă la noua locuinţă pe Peter, care crede că e un joc pentru a sărbători noul succes, mai ales că sunt singurei ca nişte porumbei, fără grija copiilor, care au rămas cu bunica. Apoi, privindu-l cu o extremă atenţie şi încordare, îl anunţă că ştie de aventura cu Kalinda. Încă mai spera că e doar un zvon, dar reacţia lui vine cu o confirmare certă, o dovadă a minciunii, a lipsei de deschidere totală pe care Peter i-o promisese în noua viaţă:_No more lies (Totuşi tu ghici-vei chipul). Revenită acasă, întregul eşafodaj care o menţinuse până atunci se prăbuşeşte, îşi permite să izbucnească în plâns şi într-o explozie de furie dezolantă: Şi de plânge, de se ceartă…

Apoi îşi ineacă amarul cu ceva hard rock, şi îşi aminteşte cum a reuşit să treacă de prima criză, scandalul din sezonul trecut: prin refacerea imaginii despre sine. Se pudrează, se machiază şi pleacă la serviciu, o soluţie mult mai potrivită pentru consumarea energiei decât lovirea fructelor sau a mobilei. (Privitor ca la teatru…) Antractul s-a terminat, let the show begin !

Aici dă de o nouă încercare, un proces legat de un transplant de ficat, în care se duelează cu scorpia-mămică Patty, care obişnuieşte să înduioşeze juraţi şi judecători cu ajutorul bebeluşului şi a calităţii de mamă ultra-grijulie. O pereche potrivită pentru paraliticul avocat Canning, care îşi foloseşte infirmitatea în aceleaşi scopuri.

Mare figură Patty cea cu vaginul prea activ ! În timpul duelului cu Alicia, se vede concediată, aşa că îl angajează pe Will ca să dea în judecată pe cei care au dat-o afară. Se foloseşte astfel de procesul cu ficatul ca să-i şantajeze pe foştii angajatori, nepăsându-i nici de clienţi, nici de etica profesională, de nimic, cu justificarea că e om şi însărcinată pe deasupra: but I‘m human. And pregnant. Şi îi joacă pe toţi pe degete cu o dexteritate de invidiat (Joace unul şi pe patru)

Aşa că trece de partea cealaltă, adică alături de Will, căruia îi dezvăluie că nu e vorba de fapt de un ficăţel prăpădit, ci de un scandal de malpraxis cu multe milioane în joc. Când angajatorii cedează şantajului, schimbă iar taberele din nou, ca la alba-neagra. Dacă intri în haită cu lupii, e nevoie să urli ca ei. Nu pot să nu remarc în treacăt faptul că Alicia LG se luptă pentru cazuri de suflet, dar marii granguri ca Patty şi Canning nu se prea încurcă cu flecuşteţe sub 7 ciftre de verzulii.

Un lucru interesant, în procesul cu transplantul, esenţial a fost de data asta aportul Aliciei, şi nu al Kalindei, ca în alte dăţi. Revenind la problemele ei personale, Jackie îi face o vizită la birou şi-i cere socoteală că i-a supărat băiatul. Neştiind cine e vinovatul, o acuză pe Alicia într-un mod josnic şi murdar, folosind expresii înveninate: go to hell ! Jackie se duce apoi la Eli s-o pârască. De fapt mă intrigă de ce păstrează secret chiar cu cei apropiaţi motivul separării, deoarece asatfel are destule de tras şi din această discreţie, atât cu Jackie, cât şi cu copiii care nu înţeleg de ce trebuie ei să sufere după despărţirea bruscă a părinţilor exact când lucrurile păreau a se îndrepta, în sfârşit, pe un făgaş normal. Chiar ei o acuză că a mimat această armonie din motive electorale. Mai mult, le cere şi lor să mintă ca să păstreze discreţia ca să nu-l afecteze pe tatăl lor (De hulesc, să taci din gură).

Măcar Eli şi-a păstrat bunul simţ şi încrederea în Alicia, care, curajoasă faţă de toţi, încă amână confruntarea cu Kalinda (De te-ating, să feri în laturi) Şi, în fine, Peter o acuză la rândul lui de infidelitate cu Will, într-o încercare de a împărţi vinovăţia. Vina sa ar fi mai mică dacă şi Alicia ar fi călcat strâmb. (Ca în rugăciunea unui dolofan: Dacă nu mă poţi ajuta să slăbesc, Doamne, măcar fă-mi prietenii la fel de graşi !  ) O gândire strâmbă de politician obişnuit cu lipsa de dreptate. Dar găseşte un aliat care să-i cânte în strună, pe Cary, orbit şi el de vechea rivalitate cu Alicia.

Am fost dezamăgit că prea multe personaje construite cu migală ca fiind pozitive au fost negativizate brutal peste noapte, fără un motiv serios în afara toanelor scenariştilor. E cazul lui Wiley, Cary, Kalinda şi Peter. Bine că nu s-au legat şi de Eli. Aşa că, pentru a nu mă sminti, nu-mi rămâne decât să nu uit sfatul Glossei, valabil şi pentru săraca Alicia:

Zică toţi ce vor să zică,

Tu ramâi la toate rece.

… căci, dacă contrinuie să-l privească pe Peter tot aşa, …