Daca în episodul de Crăciun am asistat la unificarea acţiunilor personajelor din TGW pentru a ajuta un condamnat la moarte, anul 2011 începe cu intrigi şi tendinţe separatoare, asa cum ne avertiza şi titlul episodului, demonstrând concret un joc de strategie, aplicabil şi în afaceri, economie, politică şi ştiinţe sociale, cunoscut ca Dilema Prizonierilor.
Fiul unui important client al firmei LG (văzut de Will ca vaca de muls bani – cash cow) este arestat pentru posesie de droguri împreună cu iubita sa (interpretată excelent de Leelee Sobieski, care a câştigat un Emmy pentru Jeanne d’Arc). Procuratura îl asmute tot pe Cary, ca în toate cazurile în care sunt implicaţi clienţii LG. Iar avocaţii sar cu toţii, ca la Crăciun, dar cu alte metode, mai egoiste
Cary manevrează destul de abil interogarea acuzaţilor şi le propune un târg, o sentinţă uşoară pentru cel ce-l pârăşte primul pe celălalt şi foarte aspră pentru cel trădat. Iar acest procedeu infam de divide et conquera se înăspreşte din ce în ce mai mult pe măsură ce în jurul celor doi tineri se strânge laţul de dovezi şi de presiuni familiale sau avocăţeşti. Mai mult ca de obicei, cazul ridica şi numeroase probleme morale şi de etică profesională şi prilejuieşte o cunoaştere aprofundată a personajelor din serial.
Blake demonstrează din nou o brutalitate gratuită într-o scenă amuzantă prin contrastul cu MO-ul Kalindei.
Will ne arată iar cinism (în sugestiile de comportare vizavi de fată) şi o nesiguranţă de om beat pe linia fragilă dintre justiţie şi dreptate (pistolul), între adevăr şi interes (în timpul interogării tânărului, privind identitatea aşa-zisului amant).
Dacă ar fi să ne luăm după Owen, Alicia munceşte mai bine atunci când vrea să-i mulţumească pe alţii – (she works best when she’s worried that she’s not living up to other people’s expectations). Personal, nu sunt de acord cu el şi cred că, în orice împrejurări, atunci când nu i se impune altceva, Alicia dă ce-i mai bun din ea şi face mereu ce trebuie. Ca de obicei, tot Alicia rămâne etalonul moral, care-l struneşte pe Will în cazul armei, dar care asistă la presiunile psihice asupra îndrăgostiţilor, neputincioasă şi dezamăgită. Sper ca de data asta s-a lămurit cine e Will.
Kalinda oftează într-un mod interesant când dă cu ochii de Cary. Care bagă strâmbe la greu, căci a învăţat de la cei mai buni ( I learned from the best)
Diane face şi ea la fel, implicând-o pe Alicia în mod parşiv în lovitura de stat din firmă. Will are dreptate în legătură cu paranoia ei, căci vede numai duşmani: You are only happy when you think people are lined up against you. Iar ce credem cu tărie, chiar un neadevăr, tocmai aceea ni se întâmplă: Tu însuţi dai viaţă obsesiilor tale (You made your concerns real). Să nu facem şi noi ca ea şi să fim foarte atenţi la ceea ce emitem cu mintea!
Totuşi mai am ceva de spus despre dilema prizonierilor. Cred că e o tactică psihologică josnică, ce pare desprinsă din machiavelicul Principe sau chiar din Arta Războiului a lui Sun Ţî, ceea ce arată că intrigile şi manipulările au rădăcini vechi în “civilizaţia” noastră. Are la bază alegerea dintre cooperare şi competiţie, dintre iubire şi dezbinare, iar acest lucru a reieşit clar din acest episod. Chiar cu un deznodământ tragic, mă bucur totuşi că învingătoare a iesit iubirea adevărată, în forma ei cea mai altruistă, în ciuda tuturor presiunilor de tot felul. Cu toate eforturile celorlalţi, cei doi nu şi-au pierdut dragostea, ci au fost separaţi doar de decizia autorităţilor. Nu au cedat tentaţiei egoiste de a scăpa uşor băgându-l pe celălalt la apă şi au demonstrat ceea ce nu mai crede aproape nimeni, nici Will, nici Cary, nici tăticul, că iubirea învinge totul (love can conquer all)
Aşa că ruperea din titlu s-a regăsit doar laOwen cu iubitul său şi la asocierea Diane-Will, unde încă mai funcţionează principiul cu capra vecinului.
În discuţiile cu Alicia, zăpăcitul său frate nu pricepe cum a reuşit ea să treacă de la pasiunea îndragostirii iniţiale la stabilitatea iubirii mature (How do you make love outlast passion?). Iată o altă întrebare cu greutate la care ar merita să cugetăm mai mult. Alicia consideră că soluţia e ghidarea inimii (the heart needs… steering), dar răspunsul cel mai potrivit l-am găsit într-o altă replică, aparţinând – culmea ! – lui Will: Nu-ţi lăsa egoul, (orgoliul, egoismul) să preia controlul gândirii – Don’t let your ego do the thinking.
Îmi e dor de Eli şi de Peter, care chiulesc cam mult, dar apariţia fratelui rătăcitor a mai diluat din tensune şi a adus din loc în loc o destindere binevenită. Tare nostimă a mai fost interacţiunea cu Jackie, atât discuţia despre gay, cât şi îmbătarea bunicii care spală rufe cu perucă africană:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu