După o vară de chibiţări, în sfârşit răsare soarele anunţând o nouă zi, un nou început, un nou sezon. Întrebarea tuturor, “cum a fost ?” îşi găseşte răspunsul bifurcat în două, ca un iadeş.La birou, Will – rece şi indiferent, bruscând-o agresiv pe Alicia spre mirarea Dianei. Alicia nerăbdătoare să-şi împărtăşească bucuria ascunsă cu greu. Dar, în spatele uşilor închise, ne delectăm cu o scenă super-hot mult mai intensă decât cea din baie cu Peter de anul trecut. Cu un nou look, cu breton şi mult mai degajată şi bine dispusă,…
… Alicia apără un student arab implicat într-o cafteală stradală cu alţi studenţi israelieni. Cazul a alunecat rapid într-o omucidere, dar meritul său a fost acela de a scoate în relief noi aspecte în relaţiile complexe dintre personajele noastre, câte două, dar mai ales câte trei.
Apar astfel numeroase triunghiuri relaţionale, unele cu vârful în sus, un lider şi doi subalterni, o să le numesc ascendente (t.a.) sau cu vârful în jos, cu doi peste unul, le voi numi descendente (t.d.), care formează, poate nu întâmplător, prin superpoziţie taman simbolul sionist al hexagonului stelat , emblema evreiilor, care au apărut ca diverse personaje în acest episod. I’m not saying anything bad !
Episodul evoluează aşadar în jurul unor dispute rasiale dintre arabi şi israelieni, dar care ascunde de fapt ceva mult mai uman, o simplă(!), dar criminală gelozie. Acest lucru reliefează încă odată discrepanţa dintre ce este şi ce pare a fi, dintre aparenţă şi realitate, redate superb de mai multe ori în acest serial. Această discrepanţă apare în acest episod în mai multe cazuri, ca de exemplu în jocul lui Eli, de care altminteri îmi place foarte mult cum a evoluat în prietenia cu Alicia, bazată pe onestitate şi respect. Simpatic ca de obicei, se apucă să susţină nişte musulmani, dar profita de asta ca să atragă şi nişte fonduri sionoste pe lângă cele arabe (t.a.), verzişorii fiind adevăratul substrat al politicii de peste tot şi totodată incontestabilul talent în afaceri al evreilor de pretutindeni: you know us, jews.
O altă duplicitate vine din adevăratele intenţii ale lui Peter, care declară că vrea o procuratură curată, deşi deja bagă strâmbe în dorinţa ascunsă de a i-o plăti Aliciei. Oricum, Peter – Alicia – Will formează într-adevăr “un trio formidabil” t.a. Peter vrea s-o facă pe durul, chiar din prima zi (wants to appear tough on his first day), dar, cu tot zâmbetul lui sarcastic şi neîncrezător
, Alicia a fost mai bună, şi abia a început – and I’m just getting started.
Dar marea păcăleală o primim de la interacţiunea dintre Will şi Alicia, care par cam reci la birou şi foarte fierbinţi în intimitate. Scena de amor dintre ei a fost, într-adevăr, extrem de realistă, dar rămân totuşi cu nişte semne de întrebare în urma discuţiei din bar dintre Will şi Kalinda, când ne-a mai fost aruncat un iadeş cu două interpretări: Will pare total ne-simţit(or) – I’m not feeling anything- nu simt nimic. Soluţia imediată: un ghiont . Sau, a doua variantă: cunoscând isteţimea şi spiritul de observaţie al Kalindei, vrea s-o păcălească pentru a păstra o discreţie perfectă. Aici sunt curios ce părere aveţi şi voi, pentru că eu nu ştiu ce să cred. Pe de o parte, discuţia WK nu prea are rost, nu a fost o reacţie la vreo remarcă a Kalindei şi chiar nu avea Will de ce să-i spună că avea ceva la 20:45. Pe de altă parte, am rămas cu o strângere în spate la imaginea din final a Aliciei privindu-se în oglindă oarecum cu îndoieli:
Am avut cumva senzaţia că Alicia s-ar fi bucurat se discute deschis cu Will despre relaţia lor, dar că acesta o cam evită. Mă tem că de fapt e mai multă dorinţă decât dragoste şi romantism între ei, că Alicia are sentimente pentru Will, dar fără un ecou emoţional din partea lui dacă e să dăm crezare spovedaniei din bar: I just like acting like someone who feels something – doar îmi place să par cineva care simte ceva. E un aspect important, care cred că va fi dezvoltat pe marcursul sezonului. În fond nu s-a realizat încă acel “come with a plan – vino cu un plan” de la sfârşitul primului sezon. Will vine la servici, cu un mers de cowboy cu arma gata de acţiune (diplomatul, ce credeaţi ?) şi ieşind din lift ca prin uşile rabatante ale saloonului:
Am regăsit-o cu plăcere pe Sophia din sezonul trecut, angajată temporar ca investigator al Procuraturii: she’s good and she’s cheap, dar mult mai simpatică decât tăticuţul devenit enervant de răutăcios. Mi s-a părut că face (pe post de Pooh) împreună cu Kalinda un tandem pe cât de armonios, tot atât de eficient, surclasându-l net pe Cary. (t.d.). Asta pe lângă tensiunea chimică dintre ei (ele):
Chiar cei trei colegi de cameră formează un triunghi musulman. Un alt triunghi furtunos activează în sala de judecată, între judecător şi reprezentanţii celor două părţi, Cary şi Alicia – t.a. Poziţia ei în cadrul firmei o subordonează (t.d.) faţă de Will şi Diane.
Tensiunea dintre Alicia şi Kalinda din păcate încă nu s-a diminuat, aşa că ambele primesc câte un cartonaş galben de la Diana (t.a.)
Deşi suferă din cauza despărţirii părinţilor, Grace susţine decizia mamei sale când vede cât de fericită este şi cât s-a transformat în ultimul timp dacă simte nevoia să gătească pentru ei. Ciudată tutoreasă şi-a mai găsit Grace, care face o remarcă adâncă, valabilă şi pentru Alicia: “sometimes different isn’t always bad – câteodată ceva diferit nu e ceva rău”. Mă bucură deblocarea Aliciei, remarcată de Grace, într-o scenă caldă de comunicare sinceră şi deschisă de mothering – mămiceală.
Replica episodului aparţine lui Eli: But now I’m your son of a bitch, iar speranţa mea e că Sophie va rămâne. Nu şi tutoreasa !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu