The Good Wife – 2×23 “Closing Arguments” final de sezon

Closing arguments reprezinta într-un proces concluziile celor două părţi implicate, un fel de rezumat al întregii evoluţii a procesului (sezonului), înainte ca juriul (adică noi) să stabilească verdictul final, cine câştigă şi cine pierde. E un titlu foarte nimerit într-un episod plin de înţelesuri interesante, instantanee superbe şi cu un final pe măsură. Episodul i-a adunat pe toţi “actorii” din timpul sezonului, la fel ca la finalul unei piese de teatru (ca să continui metafora mai veche), când interpreţii îşi iau rămas bun de la spectatorii care le aplaudă prestaţia.

Deşi altminteri interesant şi dinamic, procesul a reprezentat doar un fundal, o mini-scenă secundară necesară pentru a sublinia câteva aspecte din concluziile sezonului. Firma LG apără un tată de familie acuzat fără suficiente dovezi de uciderea judecătorului care l-a neîndreptăţit. Childs ar vrea să iasă din scenă (!) cu o ultimă victorie de răsunet, cu un ultim cântec de lebădă (neagră), dar ascunde una din probe, o mănuşă însângerată, care ajunge pe biroul Aliciei.

Faptul că ea a fost trimisă de Peter lui Will are mai multe posibile înţelesuri: invitaţia la o dispută bărbătească, “fără mănuşi”, sau conotaţia medievală, în care provocarea la luptă (care avea loc de obicei pentru graţiile unei domniţe) se făcea prin aruncarea mănuşii, iar acceptarea provocării, prin ridicarea ei. Acum, ea a fost “ridicată” de Alicia. Interesant. Lupta dintre cei doi cocoşi Peter şi Will pentru Alicia începe să iasă la suprafaţă în prima confruntare directă, la Procuratură, când Peter îl intreabă pe Will ce mai face Alicia, subînţelegând “în afara serviciului”. În duelul verbal dintre ei, redat absolut genial, pauzele trensmit mai mult decât cuvintele, comunicarea are loc aproape complet non-verbal, şi se încheie la fel de sublim cu acel ciudat “not LOL funny” ce se referea la furtuna din aer, războiul ce urmează să se desfăşoare în sezonul viitor (între LG şi Procuratură ?, între Peter şi Will ?, între Peter şi Alicia ?): it will be funny to be on opposite sides of court….. but not ‘laugh out loud’ funny”.

Pe parcursul procesului, mi s-a părut interesantă evoluţia relaţiei dintre Alicia şi Kalinda. La început, Alicia e pusă în situaţia neplăcută de a apela la ajutorul Kalindei, atunci când nu ştia ce să facă cu mănuşa. Apoi tot soarta le trimite împreună departe, în interes de serviciu.

Ambele au reacţionat cu aceeaşi reticenţă,  şi tare mi-aş fi dorit să văd cum a decurs călătoria  Probabil au tăcut tot drumul, întrucât, ajunse la destinaţie, se îmbulzesc să vorbească amândouă deodată şi apoi să tacă, tot amândouă deodată. Odată trecut “pragul”, începe colaborarea armonioasă, în care fiecare se regăseşte în mediul obişnuit: Alicia talk, Kalinda action. Ele fac, într-adevăr, o echipă redutabilă, care chiar că ar fi păcat să se destrame. S-au înţeles de multe ori doar din priviri şi ar putea continua tot aşa, dacă Alicia ar putea s-o ierte. Are destul timp până la toamnă. Oricum, au ajuns până la urmă să colaboreze armonios şi eficient (I‘m on it) şi pe tren propriu şi mi se pare c-am surprins în privirea Aliciei chiar un licăr de admiraţie, sau măcar unul care arată că i-a trecut destul de mult din supărare, atunci când îi face semn cu mâna (pe care avea verigheta ofensată !).

Pisicuţa Kalinda ajunge, într-o nouă scenă fierbinte, nu pe acoperişul la fel de  fierbinte, ci în pat cu o fostă prietenă, dar se retrage rapid când află că e căsătorită. A învăţat lecţia, nu mai vrea să înşele pe nimeni: cin’ s-a fript cu ciorbă, suflă şi în iaurt  .

Alicia s-ar putea să fie promovată şi se bucură că e apreciată pe plan profesional, ceea ce restabileşte şi reîmplineşte şi părerea ei despre sine, care părere fusese făcută harcea-parcea de ultimele descoperiri. O Alicie în care se trezeşte ambiţia, o Alicie care începe să viseze la mai bine.

Doar că viitoarea promovare, mai sus cu 3 etaje, într-un birou din colţ, adică aerisit şi cu vederi panoramice, înseamnă colaborarea cu firma de consultanţă şi lobby a lui Eli, adică de fapt o legătură incestuoasă între legalul LG şi politică Eli-Peter. Adică o schemă politică a Partidului Democrat, care se pregăteşte de campania următoare pentru o treaptă superioară (ca şi biroul promis Aliciei), de guvernator, sau senator. Deocamdată înclin să-i iert doar pentru o caracterizare superbă a importanţei Aliciei pentru Peter: without her, Peter’s a john who overpaid for a prostitute.. With her, he’s Kennedy. Pe moment, toţi se gândesc la Peter ca viitor candidat. Ceea ce, după cum ştim şi noi împreună cu Alicia, e cam greu. Dar ceilalţi, inclusiv Eli, n-au habar despre complicaţiile candidaturii lui Peter pentru viitorul politic, dar care ar putea deveni o posibilitate pentru Diane (tot îi făcea Eli curte), sau chiar pentru Alicia.. Încă o bază interesantă pusă pentru sezonul următor. Abia aştept.

Înainte de a trece la finalul orgasmatic, de 7 minute, ca în vremurile bune, hai să-i pomenesc într-un scurt pomelnic şi pe cei aflaţi în trecere, un Owen plictisit şi plicticos, cotoroanţa băgăreaţă Jackie şi căţeluşul Cary, care poate fi folosit sau să muşte, sau să lingă, în funcţie de intenţiile lui Peter, care acum par destul de războinice. Deocamdată Cary încă latră la Kalinda.

Şi acum, în sfârşit despre relaţia dintre Alicia şi Will şi cum evoluează ea, reluată prin flashuri. Scuze pentru cei ce nu supărtă mai multe poze, dar nu m-am putut abţine, m-am simţit ca un paparazzi dornic să păstreze instantanee cu ce-l impresionează, demne de păstrat într-un album cu titlul “Nestemate TGW”.

Mai întâi, Will o salvează din situaţia jenantă de a trata cu Peter. Apoi invitaţia în lift (ride down with me), unde, în încercarea la fel de jenantă, de a-i explica lui Will despre separarea de Peter, găsim o Alicie pufăind fâstâcită, dar salvată de clopoţelui ascensorului şi de câţiva noi pasageri.

Reţinem apoi o privire admirativă către victoriosul şi sensibilul Will, topit la vederea bucuriei familiale a acuzatului.

… urmată de o primă atingere timidă, pe braţ

Victoria din proces e sărbătorită la bar, cu aceeaşi tequilla cu care a fost “botezată” de Kalinda la începutul prieteniel lor. Descoperim o Alicie mult schimbată în bine, necrispată, parcă întinerită de depăşirea unei perioade de viaţă, foarte dificilă, dar în acelaşi timp şi foarte fructuoasă şi regăsirea pe un nou nivel, într-un nou început. O Alicie superbă şi în sfârşit fericită

Surprindem o privire pe care am mai văzut-o numai la femeile puţin geloase

O glumă bună cu sindromul de incontinenţă urinară, pe verificatelea:

şi, după ce Will îi spune că Tammy nu mai e, avem parte de o nouă atingere din vârful degetelor, mai promiţătoare

Alicia îşi aminteşte povaţa Dianei, dată într-un cu totul alt context: Grab the chances when they come, because they don’t come again – foloseşte ocaziile ce ţi se oferă, căci nu se vor repeta. Şi aşa ajungem la hotel, unde încep piedicile: recepţionista ocupată, hotelul – la fel, în afară de apartementul prezidenţial. 7800 pentru o oră ? O mică ezitare a lui Will cel stresat şi o privire interogativă a Aliciei cu înţelesul jucăuş “cam cât valorez pentru tine, cât de mult mă preţuieşti ?”

Of ! Greu la deal ! Piedicile nu se opresc aici: un lift ocupat, iar celălalt cu regim de tren personal, obligat să se oprească în toate haltele, la toate etajele. Mi-a plăcut la nebunie această scenă copleşitoare, demnă de un final de sezon la un serial cu totul remarcabil, acest preludiu prelungit, această rezumare a tuturorbad timing-urilor dintre ei, ca o ardere karmică a lor prin retrăirea condensată a acestora. Atenţie, se închid uşile. Flash. Flash. Flash.

O nouă atingere a mâinilor, declanşează Sărutul mult aşteptat, în timp ce pe fundal se fredonează un cântecel suav, cu un mesaj direct,  în stilul Grey’s Anatomy: “cause it‘s all in the hands…: totul rezidă în mâinile celui trist, ia-ţi rămas bun de la lumea în care credeai că trăieşti”.

În faţa porţii raiului, un ultim blocaj, care-l face pe Will tremurător să dea iar înapoi: LED-ul roşu pe versurile I tried to live alone, but lonely is so lonely alone.

Dar, de data asta, Alicia ia în mâinile ei cu gingăşie o soartă potrivnică, devenind stăpână pe situaţie: it‘s Ok.

Prin iubirea Femeii, Roşul stopului devine verde, deschizînd uşa unei noi lumi