Parcă e un algoritm cu personajele astea negative care muşcă taman când sunt eliminate, ca nişte scorpioni ai întunericului. Mai întâi a fost Blake cu pontul despre cei 45000$ ai lui Will, apoi tăticul detectiv care o înţeapă dureros pe Alicia cu trădarea Kalindei chiar înainte de a pleca, iar acum e rândul să piară marea năpârcă Wendy Scott Carr. Dar, aşa cum îl ameninţase pe Peter în finalul precedentului episod, cu o ultimă zvâcnire, îl pârăşte pe Will Baroului.
Aşa că, în plină serbare a victoriei, exact când e anunţat oficial de Cary c-a scăpat de ancheta cu mituirile, judecătorul pesimist Lionel Deerfield vine să-i strice bucuria unui Will încă plin de adrenalină şi cu chef de dans şi de bătaie.
Această turnură mi-a stricat toată simpatia pe care o purtam serialului şi m-a făcut să mă urnesc cu mare greutate să-l analizez. Dintre toate căile de dezvoltare pregătite în timp, aceasta mi se pare cea mai exagerată şi neinspirată, şi care crează complicaţii complet inutile în actualul context, când erau foarte multe lucruri în aer, rămase nerezolvate, neexplicate. A duce lucrurile pe acest drum mi se pare inutil şi periculos pentru viitorul showului, prin dezamăgirile pe care le produce, reflectate şi în ratinguri. Iar soluţiile preferate nu prea mai au efecte. Mă refer la referinţele la actualitatea politică a Amercii şi a lumii şi la aducerea de personaje cunoscute din alte seriale – Michael J Fox, Matthew Perry. După mine, valoarea incontestabilă a TGW rămâne pleiada interpreţilor de bază şi fineţea interacţiunilor dintre personaje, iar apelarea la ajutoare externe este mai mult decât inutilă, e chiar deranjantă pentru că denotă neîncrederea în propria echipă şi o lipsă crasă de inspiraţie în scenariu, lipsă pe care încearcă cu greu s-o mascheze prin aceste soluţii forţate.
Şi, colac peste pupăză, îşi bat joc de Eli, pe care l-au transformat într-un clown, l-au dezbrăcat de fineţe, inteligenţă şi distincţia britanică, aşa cum se petrece şi cu degraganta inovaţie US în materie de Sherlock Holmes.Pe maestrul păpuşar Eli l-au făcut incapabil, plictisit, fără vlagă şi păcălit de baba Stacie Hall, cu care are o “aventură” greţoasă, exa arată mult mai bine, chiar dacă s-a intersectat cu un Bin Laden. Îmi amintesc duioşia scurtei, dar intensei relaţii cu studenta mexicană, cu care se potrivea mult mai bine. Cea mai bună emblemă a noului Eli e ciorapul Santa. Mai lipseau paraşutele cu buline roz şi tabloul e complet.
O cunoştinţă mai veche, Viola, readuce confruntările juridice în domeniul software, în legătură cu un program de decriptare a mailurilor, utilizat de guvernul sirian pentru a identifica insurgenţii protestatari, care trebuie “domoliţi”.
În cursul tărguielilor e implicată destul de activ Caitlin, chiar mai mult decât Alicia şi nu înţeleg de ce oare. Una din satrategiile TGW este de a dezvolta acţiuni în afara camerii, lăsând privitorii să ghicească, să umple golurile, făcând legături între mici indicii, cum ar fi în acest caz cartea de vizită a Violei descoperită de Alicia în dosarul lui Caitlin. Întrucât şi ea primise unele propuneri de angajare, e de presupus că la fel se petrece şi cu Caitlin, cu care Viola are şi nişte schimburi de priviri furişe. E posibil ca şi Will cu Diane să ştie mai mult despre asta şi s-o pună astfel la încercare.
Procesul e prezidat de unul din judecătorii simpatizanţi ai mişcărilor de stradă actuale, Ocupaţi Wall Street, o ciudăţenie dacă ne amintim că justiţia ar trebui să rămână neutră faţă de astfel de activităţi de ordin politic. Am trecut peste asta apreciind paralela dintre cele două demonstraţii, cea financiară cu pepper spray şi cea siriană cu gloanţe şi torturi. Heil Wall Street!
O singură chestie mi-a plăcut din cazul săptămânii, reacţiile faciale ale Aliciei la poziţia lui Will faţă de Edlestein. Will a recunoscut încă din start că sunt implicate şi interesle lui Edlestein, care a rămas un client generos, dar că procesul se referă la victimele americane din Siria. La început neîncrezătoare, Alicia devine mândră că Will l-a înfruntat pe magnatul software. Noul Will nu mai e orbit de bani, alegând acum omenia, chiar cu riscul de a pierde un client gras.
De fapt, lui Will, s-ar putea să-i priască o îndepărtare de profesie, ceea ce îi oferă posibilitatea unei reevaluări a personalităţii sale, mai important decât repararea unor greşeli trecute. Will e ajutat de Diane, care i-a dăruit meritul pro-bono care a înmuiat Baroul într-atât încât să nu mai ducă la capăt o anchetă în care chiar el recunoaşte că n-are cum să nu fie găsit vinovat. Dar, în acceptarea ofertei Baroului, cel mai mult l-a convins discuţia cu Alicia şi performanţa ei, care a revenit cu succes în avocatură după o pauză de peste 10 ani, nu de doar 6 luni.
Deci timp de 6 luni, ultima rămăşiţă de Gardner în firma Lockhart Associates rămâne Alicia. Things seem to be falling apart here.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu