The Good Wife – 3×06 “Affairs of State”

De ceva vreme, tabla de şah a serialului mi se pare din ce în ce mai aglomerată, apar piese noi şi nu se avansează decât la pas, ca la mort (mi-am muşcat limba şi, pentru siguranţă, şi keyboardul  ). După Celeste, Imani, Caitlin, acum intră în scenă Vanessa, fosta soţie a lui Eli şi în schimb sunt şanse să scăpăm de negrita Dana, pentru care e ultima săptămână. Întrucât motivul acestor “noutăţi” nu este lipsa de direcţii şi subiecte de dezvoltare, din care avem desctule, înclin să cred că e o tergiversare, o tragere de timp pentru pregătirea unor adevărate noutăţi explozive, pe care le aştept să izbucnească în acest sfârşit de an, mai ales cu ocazia sweeps-urilor de luna asta şi poate cu ocazia Crăciunului. Deci un episod cam aglomerat şi molcuţ cu o focalizare – interesantă totuşi – pe Cary şi viaţa personală a lui Eli.

Cazul săptămânii se învârte în jurul unei tentative de viol. Pardon, unwanted attention – ca să respect penibila pudoare a americanilor de a folosi apelative blânde în subiecte sensibile cum ar fi şi ethnic sau afro-amercan women în loc de negrese. Sunt implicate progeniturile unor diplomaţi, ceea ce explică atât titlul episodului, cât şi un nou duel dintre Alicia şi Cary, care  sunt ajutaţi acum destul de eficient - întrucât în orice duel care se respectă e nevoie şi de secondanţi – de negrita Dana şi respectiv de blonda Caitlin.

Adică opoziţia clasică black and white, ca la şah, deşi lupta se duce în dreptul gri al politicii internaţionale, care e încă şi mai ceţoasă.

Dacă noutăţi nu prea avem acolo unde ne doare – adică în gradul de implicare sufletească din relaţia Aliciei cu Will sau împăcarea ei cu Kalinda – cazul ne aduce la cunoştinţă că există booze cruise, petreceri semaforizate  (stoplight parties), la care culoarea paharului indică celor interesaţi gradul de disponibilitate, de la verde la roşu; necrologuri web (AfterDeathSpace) ba chiar cică există un program anti-viol pe mobil, cu GPS, timestamp şi buton de panică, mă mir că nu face şi poze. Ce chestii, dom’le ! Nici Alicia nu era la curent, ba era bâtă chiar şi în calculatoare, noroc de generaţia mai tânără, boboaca Caitlin şi, respectiv, Zach.

În ultima săptămână la Procuratură, negrita se lasă cucerită de Cary, care are noroc la femei, dar nu şi la birouri, pentru că Matan are grijă să-i facă zile fripte şi din ce în ce mai înghesuite într-o călăreală pe birouri (office jockeing), până la metrul pătrat al unui cubicle. Când s-au sărutat în maşină – cu Dana, nu cu gelosul dear Matan  – am avut impresia unui duel western cu centurile de siguranţă în loc de Colturi: ţac – ţac, apoi ţoc – ţoc:

Cary e isteţ, are replici spontane şi inteligente (ca cea cu telefonul Illinois), dar e ca brânza bună în burduf de cţine, nu poate să nu trişeze, învăţând unul din acuzaţi ce trebuie să spună mot-a-mot ca să fie acuzat celălalt. Oricum ar fi scăpat, dar nesiguranţa sa în competiţia cu Alicia îl duce iar dincolo de linie. Dar, cu toate astea, drept cadou pentru primul conflict pe care îl câştigă împotriva Aliciei, Peter îi deschide ca încurajare o uşă către un viitor mai promiţător:

Lui Caitlin îi cam sclipesc ochii după Will, căre are o febleţe pentru prospături, dacă ţinem cont şi de aventura sa recentă cu o studentă. Asta poate aduce complicaţii în cuplul sezonului şi gelozii în Alicia, care încă se poartă frumos cu ea în ciuda sfatului Celestei, dar care încearcă deocamdată s-o ţină departe de Will. 

Prima lecţie pe care o primeşte stagiara de la Alicia e una deprimantă: uneori vinovaţii arată la fel cu cei nevinovaţi. Iar de la Will, una optimistă, cât de primitori sunt avocaţii (lawyers, the nicest people in the world). Deci: pierzi, câştigi, avocat te numeşti. 

În registrul emoţional, e de remarcat bâlbâiala lui Will generată de întâlnirea cu Zach într-o scenă magistral de penibilă (keep on keepin’ on! din categoriawazzup), pe care o interpretez sau prin ceva sentimente puternice faţă de Alicia, sau printr-o jenă de situaţie, jenă care e mult mai evidentă la Alicia.

Şi ea s-a cam fâstâcit, evident se temea ca nu cumva lui Will să-i fi scăpat ceva. Să nu uităm nici interogatorul la care a fost supusă de copii, care par a suspecta ceva. Refuzul ca Will să-i întâlnească mi se pare mai puţin un “stai în banca ta”, ci mai degrabă acea jenă, dublată de teama de cum ar putea primi copiii o astfel de veste, o încercare de protejare a lor, care sunt încă foarte legaţi de Peter, mai mult decât o respingere a lui Will, mai ales dacă nu uităm căldura (cred) reală cu care i-a mulţumit pentru intenţie.

Eli reuşeşte în câteva scene superbe o interpretare exceptionala care ar merita o nominalizare la Emmy. I se face o primire călduroasă în firmă, (probabil s-or fi scumpit gazele şi pe la ei) şi ia legătura cu fosta nevastă, Vanessa, care îl roagă să o ajute în candidatura pentru senator. Seriously ? E cam neserioasă şi naivă ca să aspire la aşa ceva, chiar serviciul solicitat de ex nu l-a putut finaliza, deoarece pila Danei a fost mai mare. Moment delicat la prima revedere, puţină fâstâceală grăitoare, cu un înţeles similar ca la Will-Zach, emoţia puternică. Dar Kalinda descoperă o veste proastă, she banged (s-a cuplat cu un) a bin Laden şi una bună, a nice bin Laden – unul amabil. Oy! Taman in perioada lor bună.Oy! Oy! Dar, din păcate, în multe cazuri, uneori e prea târziu. Sau prea mult, ca în cazul Florricilor. Sărmanul Eli !

 O noutate interesantă se iveşte în gentileţea cu care Kalinda îi aduce lui Eli proasta vestire. Ea e deja friptă cu aventurile extraconjugale, aşa că suflă şi-n iaurt. Oare să înmoaie Eli icebergul K? Aş vrea eu !Şi Eli !