Miazma secretului începe să se propage, încet-încet, dar de neoprit, într-un episod bun, în care Eli se înfurie rău de tot şi în care apar mai multe personaje cunoscute, Stern, Tammy, avocatul paralitic Canning cel-cu-tremuratul , judele Abernathy şi tăticul detectiv într-o nouă ţesătură de intrigi în jurul Aliciei.
Nebunul de Stern, fostul asociat cu Diane şi Will, plecase de la LG luând cu el jumătate din clienţi. Acum apără o firmă care în care au avut loc trei sinucideri pentru că a strâns şurubul prea tare în încercarea de a traversa criza. Dar nu apucă s-o facă până la capăt, pentru că dă şi el ortul popii (adică rabinului), dar nu înainte de a ne furniza o privire obiectivă asupra transformării Aliciei de lacasnica drăgălaşă – cute little housewife la femeia stăpână pe ea care-şi păstrează controlul şi atunci când Eli şi-l pierde, cu ocazia interviului superbei ziariste Petra
Firma lui Stern, cu toate procesele pe rol, este cumpărată de vechea noastră cunoştinţă antipatică Canning, care, în ciuda deficienţelor motorii, s-a mişcat mai rapid (!) ca toţi ceilalţi concurenţi, inclusiv L&G. Ba o curtează şi pe Alicia (achiziţie valoroasă şi în plus şi arătoasă), pe care o apreciază, dându-i astfel dreptate lui Stern că s-a “înălţat”. Deasupra lui Canning, cu siguranţă este deja:
Will e puţin ameţit de ce se petrece în jur şi chiar are nevoie de puţin ajutor. Mai întâi relaţia cu Tammy nu îi e deloc limpede. Ea vine să-i tatoneze reacţiile la vestea că trebuie să plece departe pentru mult timp, în interes de serviciu. Fără dicţionarul feminin, în care “nu” înseamnă “da”, iar “vreau să plec” înseamnă “vreau să mă opreşti cu tine”, Will cel copil şi nematur afectiv, reţine doar că plecarea ei constituie o oportunitate în carieră, nu spune decât OK. Moartea lui Stern îl cam zdruncină, făcându-l să-şi pună întrebări existenţiale cu răspunsuri hazlii: oricum ce rămâne după noi e doar un link pe Wikipedia. Soluţia:Păstrează-ţi sămătatea ! Dar constată cu această ocazie şi cât e de singur şi i se face dor de Tammy. Nu mi-e clar dacă chiar ţine la ea, sau e doar un remediu împotriva singurătăţii, nici el nu cred că ştie prea bine, mai ales după declaraţia Aliciei că “ce-a fost, nu mai e”. Judecând după privirea ei din discuţia cu Tammy în faţa liftului, despre Will, n-ai prea fi de aceeaşi părere:
În acest episod Eli a fost din nou superb. În campanie, reprezentantul Convenţiei Democrate face o gafă, iar Eli îl strânge de gât de furie şi încearcă să minimizeze pagubele. Aşa că merge la amica sa ziaristă, de la care află de cealaltă infidelitate a lui Peter, care, în mod ciudat, nu-l surprinde la fel ca pe noi. După cearta din episodul trecut, vine la Alicia cu coada între picioare ca să-i comunice “zvonul” şi s-o roage să acorde ziaristei un interviu ca să liniştească apele ce încep a se tulbura. Peter a aşa aproape ! Mi-a plăcut interacţiunea cu Alicia cu ocazia interviului, soldat cu un schimb de priviri cu adevărat prieteneşti şi admirative:
Tăticul detectiv este pus de Childs să-i ancheteze subordonaţii, (inclusiv pe Cary, care l-a adus), tot aşa cum făcuse Blake pentru Bond, ceea ce mă face să anulez apelativul de “simpatic” al detectivului casnic, dar adjectivul se mută la judecătorul Abernathy, care declamă citate latine despre moarte, nu-şi găseşte ciocănelul, dar nu-şi pierde din prestanţă şi controlează ostilităţile cu fermitate şi precizie de dirijor
Eli face la fel cu staff-ul, dar incompetenţa îl scoate din sărite (de aceea o apreciază atât de mult pe Alicia) şi descoperă că uneori e mai uşor să dai sfaturi decât să le urmezi. Kalinda are o apariţie scurtă, dar, ca de obicei, eficientă şi decisivă. Cary îi află şi el secretul de la Matan, dar o acuză (pe nedrept, în opinia mea) că ăsta a fost motivul apropierii ei de Alicia. Am apreciat că Will a înţeles tăcerea Aliciei despre boala lui Stern. Şi am remarcat că Alicia, spre deosebire de Tammy, nu crede că Will nu s-a maturizat, ci că doar îi place să pară copilăros. Alicia mi s-a părut în acest episod mai strălucitoare ca de obicei, s-a îmbrăcat mai elegant şi a râs mai mult.
Tendinţa pe care a luat-o plotul mai aduce o veste proastă: cu noua achiziţie, Canning (care muşcă şi mâna care i se întinde) devine rivalul principal al LG şi cred că n-o să scăpăm uşor de el, decât dacă nu face precum Stern, adică se trece în lumea celor drepţi (!).
O altă oroare găsită de Kalinda nu poate trece neobservata: la ce mizerii se pot deda pentru bani firmele de concedieri. De reţinut şi discuţia dintre Eli şi ziaristă, din care ne lămurim de realitatea massmediei şi baza ei, zvonurile. Aşa se construiesc ştirile, pe bârfe şi calomnii, cu ele se hrănesc ziarele şi televiziunile ca ciorile din hoituri sau porcii din mizerii (mud slinging).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu