“The silly season”- anotimpul prostelii e apelativul pe care l-a folosit Obama pentru sezonul alegerilor, dar e foarte potrivit pentru episodul de faţă. Alicia e manipulată de Bond si păcălită de Cary prin intermediul unui martor. În plus, mai e păcălită şi de mămica Wendy supărată de fluturaşi rasiali. Aşa că ajunge să se întrebe dacă mai e bine ceea ce face (Do you ever feel we’re on the wrong side ? K: All the time) Iar Kalinda cea cinică se vede şi ea din ce în ce mai înghesuită de Blake care-i dă de urmă prin Canada. Un episod terminat prea brusc, care lasă viitoarelor multe încurcături de dezlegat şi creşte tentaţia spoilerelor.
Deci Wendy reapare revoltată foc de apropouri rasiale legate de soţul ei mai puţin colorat. Chestia cu rasismul o fi fost o problemă acum 50 de ani, dar, între timp, a devenit un pretext de a căpăta mai multe drepturi în detrimentul albilor. Mai demult, era interzis să te referi la oamenii de culoare ca “niggers”, dar acum a devenit tabu orice apelativ care începe cu litera N (N-word) Singurul apelativ acceptat a rămas pretenţiosul “afro-american”. Wendy dă fuga la Glen Childs cel cu părul schimbat (ca lupul), care o asmute spre Peter, vânzându-i pontul cu avortul Rebecăi cuplată cu Zach. Mămica Wendy îşi joacă şi de data asta bine rolul şi o pune pe Alicia pe jăratec, iar rezultatul e unul dezastruos, Peter se ceartă cu sponsorii care au tipărit fluturaşii, aşa că, rămas fără fonduri, e aproape de faliment în campanie, deci nevoit să renunţe. Pe de altă parte, toată tărăşenia consolidează o colaborare interesantă între Alicia şi Eli, care o pune la punct din nou pe mini-scorpia Rebecca şi dovedeşte că Zach n-are nici o vină. Într-adevăr, Becca dă dovadă de mari talente politice şi în câţiva ani poate deveni un SuperEli. Tare-s curios cine-o dăscăleşte.
Procuratura suferă şi ea efectele crizei şi se pregăteşte de reduceri, iar Cary, ajutat de o mulatră focoasă pe nume Geneva, începe să devină eficient, învingând-o pe Alicia într-un caz “pro bono” destul de ciudat. În închisoare este ucis un tip care urma să fie interogat în legătură cu mafiotul Lemond Bishop. Acesta mai fusese ajutat de Will în episodul 8, On Tap, dar acum colaborează cu Bond, care-o manevrează din nou în mod inelegant pe Alicia pentru a-l scoate basma curată, chiar în detrimentul celui apărat. Deh, vorba lui Will, “ alte timpuri - It’s a new economy”.
Vorba ceea, (voi) să trăiţi (, că noi o ducem) bine ! 
Panta asta de brutalitate josnică amestecată cu manevre ordinare pe care alunecă uşor serialul mi se pare sick de-a binelea, nu doar silly. Poate că se resimt şi lipsa de continuitate şi desele pauze din ultima vreme, iar introducerea unor staruri (ca Jane Alexander în rolul judecătoarei) dovedesc că realizatorii fac eforturi de revenire la normal.
Dincoace de uşile închise ale intrigilor politice, Peter îşi revendică revenirea în dormitorul conjugal, iar Alicia pare că lasă uşa deschisă. Chiar scurtă, apariţia lui Peter mi-a făcut plăcere în scenele de familie. Aplaud de asemenea şi iscusita “ceartă” Will-Diane
Kalinda încă se mai joacă cu Cary-“college boy” ca pisica cu şoricuţul drăgălaş: “I had to keep you on your toes (îţi întreţin vigilenţa)”. Cary, care ratase invitaţia Dianei, îşi vede viitorul cam nesigur şi începe să folosească ce ştie despre foştii colegi de la LG pentru a marca mai multe puncte. Până acum, părea că mai mult îi ajută pe foştii colaboratori, mai ales pe Kalinda, care se vede vânata şi de Childs şi de Blake. Devine mai sigur pe el şi se cocoşeşte niţel şi cu Blake. Dar cel mai mult la el îmi place noua asistentă, care-l secondează destul de bine, chiar dacă nu-i împărtăşeşte simpatiile pentru Kalinda “ză-bici”. (Whenever I see that bitch, I know we’re in trouble). Totuşi are şi ea inhibiţii feministe “E bine să ai un penis – It helps to have a penis”. Poate o ajută Cary 
A, uitasem tocmai de cel mai colorat personaj al episodului, Super-Dad, investigatorul casnic cu o fetiţă super-dulce şi un ringtone de milioane, care zbârnăie în cele mai nepotrivite momente. Mi-ar place să revină cât mai des, că e simpatic şi deştept. Apariţia lui a mai ridicat o chestiune actuală sensibilă, femeia casnică a devenit un termen învechit şi demodat, transformat în femeia modernă de succes, business woman care lasă copiii în grija tăticilor, chiar proveniţi din medii active şi bănoase, cultivaţi în opinia lui Cary “ca în Matrix” (You ve been bread like the Matrix). Dominaţia masculină se pare că e pe terminate. To a better future !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu