Aceeaşi strategie, guest stars, noi şi vechi, ca romanul lui Filimon. De data asta, Mathew Perry aka Chandler Bing din Friends, într-un rol ciudat, şi lesbiana din FBI căreia îi sticleau ochii după Kalinda. Alicia tot în tensiune, trimisă de Diane să-i ţină locul într-o comisie selectă de anchetă neoficială (blue ribbon panel) a unui caz în care un poliţist împuşcă un suspect.
Mie nu mi-a plăcut Mathew Perry în mod deosebit acum, după încercarea nereuşită de revenire recentă într-o comedie, Mr. Sunshine. Aici interpretează rolul conducătorului selectei comisii, din care mai fac parte câţiva judecători cu greutate, un pastor şi Alicia, ultimii chemaţi mai mult pentru coloratură democrată – negrul şi femeia. Pe lângă ceilalţi membri venerabili ai comisiei, personajul lui Bing mi s-a părut prea tânăr, deci deduc că scaunul său (Mr Chair) e puternic susţinut de nişte ditamai piloaie, care-i conferă din motive oculte nişte puteri anormale. Chiar comportamentul său tăios de prezident autoritar mirat că un outsider poate căpăta glas pentru a pune întrebări legitime, avertizează că e periculos şi că ceilalţi joacă doar roluri de marionete, de maimuţe care nu trebuie să vadă, nici să audă, dar mai ales să nu deschidă gura, altfel… vor fi consecinţe
Alicia chiar vrea să facă treabă şi începe să pună întrebări din ce în ce mai stânjenitoare, punând nişte beţe-n roatele care, până la intervenţia outsiderilor, mergeau în mod tradiţional “ca pe roate” it’s a wheel, it works fine. Iar Mr Bing stăpâneşte destul de bine arta băgatului pumnului în gură pe care o fi învăţat-o la cursurile conducerii şedinţelor de orice fel, de partid, parlamentare sau alte comisii mai mult sau mai puţin democratice. Adică e un maestru în domeniul “tradiţional” al tăcerii. Aceasta este the best justice money can buy. Mi s-ar fi părut mai normal ca şedinţele albastre să fie dirijate de un onorabil judecător cu experienţă, nu de un avocăţel cu caş la gură, chiar dacă, pe vremurile prietenilor veseli, aceasta (adică gura) era destul de mare .
Consecinţele cu care a fost ameninţată Alicia nu întârzie să apară, viespile în cuibul cărora s-a vârât, au început să zumzăie până în biroul lui Peter Florrick
O nouă treaptă în degradarea celei ce a fost Alicia, o duce acum către laşitate, prin abandonarea dreptăţii pentru securitatea imaginii lui Peter. It’s easy to be idealistic on the sidelines, isn’t it? În strădania de a o ajuta pe Kalinda cu Fiscul (again !?), Alicia se loveşte din nou de Marele Zid … Birocratic. Dincolo de care o pândeşte (probabil din Hamptonul cu Royal Pains) FBI-sta care se pupa (tot pe după uşi) cu Kalinda, Lana, care o soarbe din ochi şi acum
De remarcat evoluţia relaţiei A-K. La început, Alicia ramâne tot bănuitoare şi sensibilă, suspectând-o pe Kalinda că-i ascunde tot ceva legat de Peter. Stresul Kalindei că nu-i poate spune şi că sigur va crede ceva rău în ciuda asigurărilor(It’s not who you think). Dar degeaba. Vorba lui Topârceanu, cine s-a fript cu ciorbă, suflă şi-n iaurt. Dar, după un clearing, află cu uşurare, surprindere şi amuzament că remunerările nedeclarate proveneau de la Diane, pe când aceasta încerca să se apropie de Marlboro Man. Aşa că de destinde şi redevine leoaica care-şi apără prietena răstindu-se la videocamera unui laptop.
Lana, pe care a început s-o mănânce undeva se leagă mai întâi de Alicia, care o trimite la plimbare, apoi ajunge acolo unde dorea de prima dată, la Kalinda. Are loc o scenă xxhot în cantină, în care-şi arunca mingiuţa ca la ping-pong una alteia. Dar Kalinda e mai tare în seducţie, iar pisicuţa n-are nici o şansă
În timp ce Alicia se zbate între comisie, Fisc, FBI şi casă, Will e săpat cu îndârjire de şacalii cunoscuţi, cărora le pică fisa (şi la propriu şi la figurat) că trebuie să facă o coaliţie antiguvernamentală pentru a obţine scaunul lui Will, jucăria râvnită, pe care ar strica-o dacă ar pune mâna fundul pe ea. Aşa că aproape joacă ala-bala-portocala, dând cu banul, exact ca nişte copii, aşa cum îi consideră şi mămica Diane
Tare simpatică a fost şi scena în care părinţii firmei, Will şi Diane oftează după pozna Aliciei şi consecinţele ei, şi totuşi o lasă să procedeze cum îi dictează conştiinţa it’s up to you , atrăgându-i în acelaşi timp atenţia asupra pericolelor. Alicia e copilul cel cuminte, spre deosebire de ceilalţi, care se bat pentru jucăria strălucitoare într-un joc al tronului.
Dar, cu toate manipulările lor, scaunul copilotului revine bunicului Howard, o relicvă de la începuturile firmei, un pensionar docil (push me here, push me there), care nu vrea altceva decât un birou mai aproape de WC şi nişte situri porno.
Alicia tot nu are destui bani pentru avansul pentru casă, şi e sfătuită să scrie o scrisorică de suflet. Ceea ce o tulbură şi mai mult cu amintiri din casa morţii unui vis. Dar degeaba, casa îi e luată de sub nas de un alt Florrick, dar nu Peter, ci de complotista de maică-sa, care se duce la coafor pentru a fi periată cu prezidenţia feciorului, la fel ca mama vitregă a Albei-ca-zăpada întrebându-şi oglinda Jaques cine-i mai frumos în ţară. După privirea de hidră acră şi smochinită pe care i-o aruncă Aliciei, crede că se pregăteşte s-o şantajeze cumva cu casa pentru susţinerea candidaturii lui Peter.
Pe post de concluzii, Alicia continuă să decadă, Will îşi menţine influenţa ajutat admirabil de Diane, Eli s-a prostit de tot, Jackie reloaded îşi scoate ghearele, Kalinda mai lesbiană ca niciodată, iar firma încă rezistă. Dar încercarea Aliciei în faţa comisiei nu cred că va rămâne fără consecinţe, ci va complica lucrurile în finalul sezonului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu