Cred ca v-am infundat WC-ul… Scuze…
Un nou sezon pentru TGW, un serial pe care, trebuie sa recunosc, l-am descoperit relativ recent, in primavara acestui an, dar care m-a prins si care dupa un sezon 3 relativ mai slabut, revine in forta cu doua episoade destul de bune. Sper sa mentin stacheta la nivelul la care a fost plasata de Ghiocel, si sper sa am destul material pentru la fel de multe sezoane ca si House. Fara alte introduceri, sa vorbim despre Alicia a lu’ Petrica Forica.
La prima recenzie pentru TGW as vrea sa expun pe scurt prinipalele elemente care m-au atras la acest serial, si aplicate practic la episoadele in cauza. Si vom incepe ca si episoadele cu Kalinda.
Though love.
Kalinda. Pentru tot ce a facut Kalinda pentru firma si cazurile preluate de firma ar trebui sa o faca named partner si sa se numeasca firma Lockhart, Gardner and Sharma. Practic foarte multe cazuri s-au bazat p e abilitatea Kalindei de a gasi acea informatie ascunsa, obscura, neobisnuita care era mai apoi folosita de avocati pentru a castiga un caz pe care altfel nu l-ar fi castigat, Tipic americanesc pana aici, insa ceea ce iese in evidenta este tocmai personajul ei si nu neaparat rolul ei in firma. A reusit sa construiasca un personaj autonom, cu o poveste proprie care este si interesant, lucru rar intalnit in multe personaje secundare din alte seriale. Si nici nu ar putea sa fie altfel, in fond o persoana “flexibila” din toate punctele de vedere ca ea, nu ar putea trece neobservata. Iar backround-ul ei a fost construit cu migala, mereu inconjurat de multe intrebari si mereu indicand catre un alt personaj de care fuge pana intr-acolo incat propria ei identitate este ridica la fel de multe intrebari ca si relatiile ei cu foarte multe persoane carora le-a lasat un long-lasting impression.
Ziua zonelor umede
Si odata cu acest sezon ne axam mai mult si pe Kalinda, si acest baggage de care aparent mereu fuge. Numai ca de data asta alege sa nu mai fuga, si sa stea si sa isi confrunte sotul. Nick pare genul de sociopat carismatic cu accese de gelozie extrema, fata de care Kalinda e inevitabil atrasa insa aceasta constientizeaza nimic bun nu va reiesi de aici. Problema e ca de o persoana ca Nick, nu scapi atat de usor . Ramane de vazut cum va evolua aceasta de-a lungul sezonului si cum se va descurca firma cu o Kalinda distrasa si impartita pe doua fronturi.
You’ve gotta love the jury system!
The Law and the Law Firm. Mai intai trebuie sa precizez ca eu am terminat dreptul si deci astfel de seriale ma ung pe corazon, mai ales cand sunt destul de bine construite si impamantate in notiuni juridice efective si complexe si nu doar mereu intalnitul “Not guilty, your honor!”. In cazul de fata avem abuzul politistului rutier si respectiv excesul de zel al unui alt politist care a dus la moartea unui protestatar. Legat in special de cel de-al doilea caz, ceea ce juratii americani au facut spre surprinderea avocatilor, este o notiune care la noi se practica la ordinea zilei in instante de catre judectaor (care la noi are si rolul unui juriu), si se numeste principiul aflarii adevarului conform carui juriul (si respectiv la noi judecatorul) poate pune intrebari, solicita probe si ordona orice late masuri pe care le considera necesare pentru justa solutionare a cauzei. Din nou o notiune complexa, substantiala. Mai mult decat atat, serialul reuseste sa personalizeze legea, prin judecatori si avocati adversi cel putin memorabili. De la numele acestora (Kakissis, Temple, -cei mai recenti; Parks cel negru, Kuhn cea militara, Harvey Winter, Abernathy cel liberal, Cuesta primul intalnit de Alicia dupa scanadal sau Lessner “in my opinion”) la personalitatile lor (Patty Baby MommaNyholm, Louis Michael J. Fox Canning, Viola The Bitch Walsh, Lionel Old GuyDeerfield, Celeste Cuddy Serrano, sau Nancy Mironosita Crozier ). Toti atrag atentia pana si pentru simplul fapt ca numele lor nu sunt cele la care te-ai astepta la un serial american: nici un Smith, Johnson, Williams sau altele de genul. De altfel acest fapt e valabil cu aproape toate personajele din universul TGW.
Cand eram mic ma jucam de-a mama divortata si tata platitor de pensie alimentara…
Si apoi firma in ansamblul ei. De la Will si Diane, la David Lee sau Julius Cain, la Alicia, la Cary. Totul da o senzatie ca se leaga, ca intr-adevar este un adevarat business, insa nu cu oameni reci, robotici, neimpresionanti, ci cu personaje excentrice, fiecare avand specificul sau. In special orice episod cu David Lee are o calitate putin superioara. In acest inceput de sezon vedem cum se descurca firma cu recentele probleme financiare. Raspunsul, in termeni juridici romanesti este procedura insolventei, sau un faliment controlat si redirectionat printr-o politica austera. Iar aceasta politica este implementata de cel mai nou personaj ce se alatura distributiei: administratorul delegat Clarke Hayden. Sau Nathan Lane intr-un rol pe care il duce la indeplinire cu brio. Micul Mao, cum l-au poreclit Will si Diane reuseste sa se impuna in fata lui David Lee, ceea ce nu e un lucru marunt. Pe partea cu minusuri in acest sezon este ca Cary pare sa aiba din ce in ce mai putin screen time. Poate se remediaza aceasta situatie pe parcurs.
Dupa Law & Order si Sex an the City, tot smecher am ramas
Politica. Cui nu ii place o campanie electorala? Mai ales una americana? Ceea ce scoate acest serial in evidenta fata de restul serialelor cu avocati este accentul pus pe policita si intriga electorala. Putere si alegeri, scandaluri si manevre, toate infasurate frumos in intriga si prezentate de Petrica si Eli. Mai mult decat atat, avem si adversari colorati precum Ghilds si Wendy Scott-Carr prin sezoanele anterioare sau acum Mike Matthew Perry Kresteva (din nou: what’s up with the names?) precum si alte personaje la fel de excentrice: Elsbeth Tascioni, Daniel Golden sau Natalie Flores. Iar sezonul acesta o avem pe Maddie Hayward despre care inca nu pot sa imi formes o opinie. Pare sa vrea cu adevarat sa o cunoasca pe Alicia, insa daca acesta este scopul final sau urmareste altceva ramane de vazut. Deja a creat valuri intre Alicia si Diane iar contributia ei neasteptata la campania lui Peter poate la fel de bine sa se intoarca impotriva lui. Cu toate acestea aspectul politic ramane unul foarte interesant, practic prezenta lui Kristin Chenoweth din primul sezon, cumulata cu aparitiile sporadice ale lui Matthew Perry si cu eventuala aparitie a lui Stockard Channing si Amanda Peet ma duc cu gandul la The West Wing, unul din cele mai bune seriale politice ever. Tot ce mai lipseste este Aaron Sorkin si un walk-and-talk :D.
In final ar mai fi multe de zis, de la copii Aliciei si rolul lor in acest sezon la absenta-probabil-nu-de-deurata a mamei lui Peter, insa probabil v-am plictisit deja destul. Mai multe la viitorul episod.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu