Episodul de azi nu a fost unul deosebit, ci unul fară prea mult suflet, în care am avut senzaţia de irosire în van a talentelor actoriceşti. Will se scapă pe el, Eli începe să aibă pretenţii în LG, le vrea numai pentru el pe cele două foste prietene A-K, iar scânteiuţele dintre el şi Kalinda continuă dialogul încântător (E:I feel like you’re cheating on me.K:Only for money.E:You think that makes it better?).
Alicia apără probono un tânăr acuzat cu foarte multă uşurinţă de cătreCaryde omorul la care fusese martor. Mi-a plăcut mult colaborarea eficientă (intermediată online de un Julius în sfârşit folositor) dintre Alicia, aflată în sală şi Kalinda, aflată la locul faptei. Semn bun. Chiar şi aşa supărate, fac o echipă redutabilă, nu degeaba le-ar vrea Eli pe amândouă la pachet. Poate reuşeşte să le împace, tot e maestru în managementul crizelor; unde merg 3, merge şi a patra .
Cary, tot la fel de alunecos ca un şobolan, se simte în mediul lui în noua procuratură, care pare – cel puţin în acuzaţiile pe care le scorneşte – la fel de superficială ca cea condusă de Childs, chiar dacă primeşte, pe lângă amica Kalindei, încă un ajutor, de culoare chiar drăguţă şi cu nume interesant, Imani:
Will şi Diane descoperă reversul extinderilor recente, acela de a intre la stăpâni noi, ca Eli, căruia nu-i place să împartă (I don’t like sharing), aşa că sunt în căutarea unor noi soluţii de restabilizare. Will este trimis în misiune de whoring, cu toată repulsia şi opoziţia îndârjită, s-o curteze pe Celeste ca s-o aducă cu toate bucăţile rezultate din falimentul firmei la care lucrase. Dar aceasta are alte planuri în care vrea să-l atragă pe Will, momindu-l cu şefia ligii de baseball, post râvnit până şi de Bush. Bravo lui că a rezistat ispitei, păcălelile Celestei i-au cam ajuns până-n gât:
Celeste e o vampă abilă care s-a culcat până şi cu fostul lor şef, un boşorog ramolit şi repugnabil, sper că nu cu el a avut experienţa primului threesome împreună cu Will. Mi se pare cam insuportabilă şi antipatică şi nădăjduiesc să nu facă prea mulţi purici în serial. Parcă era mai suportabilă mămica manipulatoare sau clownul paralitic. Caracterul ei de pokeristă aţâţătoare se dovedeşte extrem de jenant în scena penibilă în care bagă strâmbe la greu între Peter şi Will, între care simte corect o încordare tensionată în jurul Aliciei.Discuss !
Diane se satură să tot numere fiecare cent şi să se teamă de ce e mai rău, aşa că se hotărăşte să devină mai activă (I didn’t do enough) şi să continue cu ajutorul legal dezinteresat, să mai facă şi ce simte că e corect atunci când vede câtă nedreptate este promovată sub ochii legaţi ai Justiţiei. Cumva ajunge la aceeaşi concluzie cu soţia inculpatului, anume că teama de drobul de sare îi măreşte şansele de cădere, iar soluţia optimistă de a privi viitorul cu încredere este mai armonioasă.
Cel mai important eveniment al săptămânii rămâne faptul că Will foloseşte periculosul L-word: te iubesc, după care tot încearcă s-o dreagă, că i-a scăpat, a fost un automatism, bla-bla. În primul moment însă, Alicia rămâne cel puţin surprinsă:
, dar apoi preia scuzele penibile ale lui Will şi-i întăreşte în mod convingător anularea declaraţiei. Mi s-a părut că a fost mişcată de aceste cuvinte, care şi-au găsit calea în inima ei, dar retragerea lor ar fi dus-o pe un drum de suferinţă şi atunci a preferat să o ia înainte ea pe acel drum de minciunele păguboase. Poate că, deocamdată le ajunge pasiunea iepurească, sexualitatea dezlănţuită fără tam-tam (no fuss), deşi Peter părea destul de viril ca s-o fi satisfăcut pe Alicia şi în trecut, nu cred că asta i-a lipsit ei în căsnicie. Poate că Will chiar o iubeşte, poate că tot la asta s-a referit şi în discuţia finală cu Celeste, când i-a scăpat din nou cuvântul tabu, dar se teme în acelaşi timp de această pantă pentru care nu e încă pregătit. Iar Alicia are nevoie de certitudini, nu de bălbâieli, scăpări şi retractări, are nevoie de un plan, iar în lipsa lui, nu vrea să se implice şi afectiv ca să nu sufere degeaba mai târziu. M-a convins de aceasta şi reacţia ei de gelozie când află de la Diane că Will e trimis la Celeste să-şi folosească şarmul.
Mi se pare cam absurdă ruşinea asta americănească de a recunoaşte că iubeşti. De parcă asta ţi-ar pune definitiv cătuşele până moartea le va tăia. Tocmai ei, care aruncă în stânga şi-n dreapta cu vorbe la nimereală, cu minciuni sau exagerări de “cel mai cel”, paralizează la aceste simple cuvinte magice: te iubesc. Iar când unul se scapă, cum a păţit Will, ambii se luptă care mai de care să îngroape pozna sub preşul superficialităţii ca să nu se-mbolnăvească cumva de boala asta gravă a “căderii” în iubire (faling in love), care rimează în mod pervers cu căderea din Rai.
Deşi cântată de artişti de mii de ani, iubirea a devenit acum o ciudăţenie de faţadă, sub care dragostea adevărată rămâne o floare rară şi sensibilă, care se naşte şi se dezvoltă cu greutate, într-un mediu prea ostil al măştilor cu care am fost crescuţi şi care au devenit o parte din noi.
Decât să aibă grijă de această floare, mulţi preferă să hrănească şobolanul. Dar iubirea chiar există şi nu trebuie ascunsă, ci apărată şi lăsată să se dezvolte în libertate:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu