Aparent, curăţenia de Crăciun, începută mai demult, nu se termină, ci se împotmoleşte. Apele politice se tulbură şi încep să fiarbă, iar evenimentele se precipită, pregătind ceva de o importanţă deosebită. Singurii curaţi au rămas Alicia, Peter şi Eli. Episodul ne-a adus destule evenimente şi schimbări de poziţii tactice, trădări şi minciuni şi s-a derulat în jurul unei tinere star rock (interpretată excelent de Miranda Crosgrove, o adevărată vedetă), acuzată de conducere sub influenţa alcoolului, prilej de a puncta grave distorsiuni în relaţiile cu părinţii, în educaţie, loialitate. TGW nu se dezice, din fundalul intrigilor politice sau judiciare, ne dezvăluie şi pune în discuţie grave probleme de viaţă de care ne ciocnim şi din care avem de învăţat cu toţii.
Un leit-motiv a fost ideea de unitate, solidaritate ca aceea dintre Alicia şi Peter într-o scenă familială duioasă. Aceea dintre surori, dintre mamă şi una din fiice. În firmă are loc sfatul celor 3 parteneri LGB în faţa pericolului Lee “It’s about being stronger as one unit. Moving together We’re all in this together, right ? = suntem mai puternici uniti; să înaintăm împreună. Suntem împreună, nu-i aşa ?”În această scenă simbolică a întâlnirii celor trei parteneri, la sfârşit, mingea este pasată (la propriu) lui Will. Am derulat cadru cu cadru, dar nu i-am găsit nicicum pe toţi trei în aceeaşi imagine, apăreau cel mult doi din ei. Parcă ni se sugerează că trumviratul scârţâie. “two’s company(!); three’s a crowd = doi sunt o compane; trei, o îngrămădeală“. Ca în Mioriţa, doi se aliază împotriva celui de-al treilea.
Dar şi în politică, vorba lui Peter, “a 3-way race is a bad thing = o cursă triplă e cu ghinion”, deci încep târguielile pentru selectarea unei alianţe care să conducă. Aşa că apare perfida trădare, multă trădare. Pastorul junior este trădat ca în cazul ciobănaşilor noştri mioritici (tot doi la unu’) de cel senior, care are o strâmbă filosofie a vremurilor pe care le trăim “Religion fades, not politics-religia decade, nu şi politica”. Entourage Corey o trădează pe Sloan. Dacă maică-sa poate, de ce nu şi ea ? Chiar şi mica martoră a lui Iehova o manipulează pe Grace pentru a ajunge în preajma vedetei. Ce să mai zic de bisericuţele din firma ca se cheamă încă L-G-B ? Vorba lui nea Iancu, trădare, trădare, da s-o ştim şi noi ! Încă nu ştim (decât dacă nu mai putem să ne ţinem şi ne repezim la spoilere), dar nu cred ca avem mult de aşteptat altminteri.
Divergenţele dintre generaţii au fost ilustrate în timpul procesului cu (de data asta) simpaticul judecător Cuesta, pe care îl cunoaştem încă din pilotul serialului, şi care nu pricepe jargonul generaţiei Obama: nuh-uh = No, Yuh-huh = Yes, your mom is bitchin’…
E de bon-ton să spui Paige în loc de mama. Asta o transformă pe Paige din mamă în prietenă, dar prietenii pot trăda uneori, cum face cu Sloan entourageCorey. Dar Sloan îi spune tot “mamă”, cerându-i ajutorul matern, căci o mamă adevărată n-ar trebui să-şi trădeze copiii, dar iată că se poate. Situaţia din “familia” Page-Milla-Sloan mi-a amintit de Cenuşăreasa şi de mai de-al nostru basm Fata babei şi fata moşului. Şi de un banc care nu are loc aici, îl găsiţi pe google. E cu un cioban cu oi, şi aici redau doar poanta finală. Ce au special oile albe ? întreabă turistul. Sunt ale mele – zice baciul. Dar alea negre ? Păi ş-alea negre.
Mizeria de care vorbeam se prezintă în abominabilul dublu şlem din acest episod în meciurile părinţi-copii. Un titlu mai potrivit poate că ar fi fost Bad Parents(Părinţi răi) în loc de Bad Girls (Fete rele), dar apreciez din nou ironia realizatorilor. Noroc de Alicia, care ne arată că nu excepţiile fac regulile ! Îmi plac mult episoadele în care ni se arată aspectul ei matern. Grace vrea să fie mai cu trendul, apelându-şi mama Alicia for emphasis şi stă la coadă, ca o adevărată fană, la tribunal la fel ca la intrarea în cluburi elitiste, mai lipseşte doar bodyguardul colorat şi ştampila UV pe mână. De fapt, e vorba de procesul de maturizare a celor ce vin, caracterizat excepţional de Sloan it’s all part of the whole climbing out of the Disney ghetto thing = face parte din evadarea din ghetoul Disney. Alicia (no emphasis, just mom = fără emfază, doar mamă) e singura care o înţelege şi o compătimeşte, iar recunoştinţa lui Sloan pentru asta este exprimată foarte sugestiv în imaginea din antet, care arată ca un ring de box cu cei doi pugilişti, Alicia şi mama denaturată.
Aceste discrepanţe inter-generaţii îi mai afectează şi pe cei doi păstori de oiţe negre, precum şi alianţele din firmă, Will şi Derrick reprezentând ramura tânără, pe când Diane (cu clientela ei de vâesta a treia) împreună cu Lee, pe cea aşa-zis tradiţională (el o include pe Alicia în proces ca să se ocupe de mucoasă, deşi obiectivul lui erau cele 30 de milioane de dolari din divorţul părinţilor). Dispreţul făţiş al acestuia faţă de Bond e exprimat succint şi tăios: “small-minded people making small-minded decisions = oameni mărunţi luând decizii mărunte”. În privinţa asta sunt de acord că David Lee “runs his department like a fiefdom, and we indulge him = îşi conduce departamentul ca pe moşia lui, iar noi îl lasăm”. Mi-a displăcut şi modul bădăran în care a intrat peste Alicia şi cum a prezentat-o clientei ca “cea cu scandalul soţului cu prostituata”. Dar aduce bani în firmă, aşa ca Will nu obiectează.
Pe de altă parte, Derrick vine cu caracterizările anuale făcute de colegi, un fel de turnătorii ca pe timpul dosarelor de cadre (acum se numesc HR). Părerea Aliciei, ca şi a mea, e că acestea încurajează oamenii să-i denigreze pe ceilalţi doar ca să-i salveze locul de muncă. Într-o vreme în care valorile sunt foarte neclare, a critica e o modalitate da a te scoate pe tine în faţă, de a demonstra că eşti mai bun şi mai sus de ceea ce critici, ceea ce de obicei este neadevărat.(Chiar şi aici, pe blog, constat că cel puţin la serialele pe care le urmăresc, cristicile sunt majoritare. E mult mai uşor să critici decât să fii constructiv. Te simţi mai bine cînd eşti sarcastic decât apreciativ). Aşa cum remarcă şi Will, Alicia nu se coboară la astfel de mizerii, deşi se simte ameninţată (pe nedrept în opinia mea, dar înţeleg de ce are aşa puţină încredere în sine după ce i-a făcut Peter), la fel ca în finalul sezonului trecut, când chiar Will o certa că nu munceşte destul. Dar şefii, mai ales cei cu probleme de autoritate sau care nu au suficientă încredere în ei, muştruluiesc subordonaţii şi fără motive temeinice, doar ca să se simtă mai şefi. Nu şi Peter, care e admonestat de ajutorul, angajatul şi prietenul său Eli să-şi ţină gura.
Chiar dacă nu-i ies toate socotelile, măcar l-am văzut pe Eli într-o lumină mai clară. Renunţă la orgoliu şi se căieşte (“humbling” himself) la păstorel să-l suţină pe Peter, pe care refuză categoric să-l trădeze faţă de propunerile lipicioase ale fandositei Wendy. Believe (Să crezi) ! Mi-a plăcut grozav verticalitatea exprimată sugestiv cu o replică memorabilă:” If I betray Peter, you’ll never trust me. I‘ll never trust me = dacă l-aş trăda pe Peter, nu ai mai avea niciodată încredere în mine.Eu nu aş mai avea niciodată încredere în mine” într-o imagine simbolică
Mai pregătisem nişte poze superbe, dar nu şi-au mai găsit locul, deja sunt cam multe… Eli mulţumind cerului, un zâmbet hoţ şi cu strungăreaţă al Kalindei, pupicul Florrick-ilor.
O menţiune specială o merită Sloan – Miranda, nu doar pentru numele din Grey’s Anatomy, ci mai ales pentru interpretare şi personaj. Dar premiul întâi cu felicitări cred că i se cuvine mămicii celei bune, iar celelalte două, lui Peter şi Eli, care nu s-au lăsat cumpăraţi. What’s the right thing ? se-ntreabă Alicia ca Eminescul nostru: Ce e rău şi ce e bine, tu te-ntreabă şi socoate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu